De unde interesul RomAniei ca dincolo de divergente minore, precum canalul Bastroe sau Insula Serpilor, sa contribuie la o apropiere a Ucrainei de Occident. Este ceea ce se si desemneaza, de altfel, daca ar fi dupa presedintele ucrainean, Viktor Iuscenko, dupa secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer sau presedintele SUA, George Bush. Subliniez aceasta, mai ales ca intr-un cotidian care apare la Bucuresti se pretinde astazi nici mai mult, nici mai putin decat ca Ucraina ar considera Romania drept potential inamic... Un lucru trebuie, insa, relevat: Romania trebuie sa-si valorifice optiunea ei favorabila aderarii Ucrainei la MAP (Planul de Actiune pentru Aderare), in care Ucraina n-a fost (dar urmeaza a fi) cooptata, pentru a obtine minoritatii romane din Ucraina un tratament mult mai bun decat in prezent. Din fericire - dacA ne e permis sa ne exprimam astfel - presedintele Basescu inclina in favoarea integrarii Ucrainei in NATO. Romanii nu au uitat, pe de alta parte, sutele de mii de studenti, tarani si muncitori care au aparut de la Kiev pe ecranele televizoarelor, in 2003 si 2004, purtand drapele franceze, germane, engleze sau americane. Cu mainile goale, acei barbati si acele femei erau nu numai demni urmasi ai lui Vaclav Havel sau Lech Walesa, ci si ai tinerilor romani care in decembrie 1989 au schimbat destinul Romaniei. Cu atAt mai mult este datoria Romaniei de azi sa nu-i uite nici pe unii, nici pe altii, adica sa practice pe termen lung fata de Ucraina o politica de larga deschidere.

Serban ORESCU