Ministerul Economiei si Finantelor (MEF) si institutiile similare din Croatia si Serbia au semnat, ieri, la Bucuresti, acordul privind infiintarea companiei de dezvoltare a proiectului conductei petroliere Constanta-Trieste (Pan European Oil Pipeline - PEOP). Dupa circa zece ani de "tatonari" s-au pus, in sfarsit, adevaratele baze pentru demararea constructiei oleoductului care va aduce titei din zona Marii Caspice spre consumatorii occidentali. Practic, odata cu aparitia acestei conducte petroliere, precum si a celei de gaze, Nabucco (menita sa aduca gaze naturale din aceleasi zone inspre aceiasi consumatori), Romania devine punte intre estul si vestul lumii. "Compania de proiect a conductei Constanta-Trieste va fi inregistrata in 45 de zile la Londra, unde va avea si sediul social", a declarat secretarul de stat din MEF, Viorel Palasca. Compania va avea 2100 de actiuni, cu o valoare nominala de 100 lire sterline. Romania va detine o treime din capitalul companiei, prin Conpet si Oil Terminal, care vor avea fiecare o participatie de cate 35.000 lire sterline. Din partea Serbiei participa compania Transnafta, iar din partea Croatiei, societatea Janaf, care vor avea, la randul lor, cate o treime din actiuni. "Asteptam implicarea in aceasta companie a Sloveniei si a Italiei, care nu au desemnat inca societatile care vor reprezenta aceste state in proiect. Italia ne va da un raspuns, cel mai probabil, dupa formarea noului Guvern, si avem semnale pozitive din aceasta parte", a mai spus Palasca. Acesta a subliniat ca rolul companiei de dezvoltare va fi promovarea acestui proiect, pentru atragerea investitorilor. "Am discutat cu reprezentantii Kazahstanului si ai Azerbaidjanului, care sunt interesati sa fie cel putin furnizori in acest proiect sau chiar investitori si participanti", a aratat secretarul de stat. Un studiu de fezabilitate a proiectului a fost deja realizat, in parteneriat cu Banca Mondiala. Potrivit acestui studiu, capacitatea conductei va fi de 60 milioane de tone pe an, constructia va trebui realizata intre 2009 si 2013, iar fondurile necesare finalizarii proiectului sunt intre 2,9 si 3,3 miliarde euro. In jurul Marii Caspice asistam la crearea unui nou imperiu al petrolului. Zacamintele de titei au fost estimate de unii specialisti la peste 200 miliarde de barili. Petrol de 23.600 miliarde de dolari In ultimul timp, pretul petrolului depaseste aproape zilnic nivelul maxim. Ieri, petrolul light sweet (comparabil cu cel din zona caspica) a depasit 118 dolari/baril. Ceea ce face ca afacerea cu petrolul din regiune sa ajunga la 23.600 miliarde de dolari! In aceste conditii, harta acestui nou imperiu face ca vechi dusmani sa devina prieteni, iar fosti prieteni sa devina dusmani neimpacati. Totusi, in prezent, marile exploatari de titei se afla in zona Golfului Persic, adica acolo unde conflictele armate sunt extrem de frecvente. In plus, Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC), un cartel al petrolului, impune, practic, un anumit pret pe piata. Desi pretul actual al petrolului era inimaginabil acum cativa ani (cand titeiul se tranzactiona cu 15-20 dolari barilul), OPEC nu da semne ca ar majora productia, pentru a scadea preturile. Astfel, pentru a scapa de presiunea exercitata, pe de o parte, de nevoia de petrol, iar pe de alta parte de monopolul unei singure surse majore de petrol, tarile occidentale au gasit in zona Marii Caspice un debuseu care "colcaie" de hidrocarburi. Imperiul trans-national al petrolului incepe sa apara pe harta. Drumul de la noile zacaminte de petrol si gaze din est spre vest nu poate sa treaca decat prin Bulgaria, Grecia, Romania si Turcia. In fapt, sunt doua chestiuni care se discuta: exploatarea zacamintelor si conductele care vor transporta petrolul spre Occident. Marile companii americane sunt puternic implicate in exploatarea, dar si in transportul petrolului caucazian. Conflictele din zona, dintre Armenia si Azerbaidjan pentru controlul asupra regiunii Nagorno-Karabach, dintre Georgia si Abhazia si, nu in ultimul rand, dintre Rusia si Cecenia, fac ca marile concerne americane sa aiba nevoie de sprijinul Guvernului SUA pentru dezvoltarea activitatilor din zona, pentru asigurarea investitiilor, imprumuturi si alte facilitati care decurg din semnarea acordurilor la nivel de stat. De altfel, SUA si-au manifestat deseori sprijinul pentru gazoductul Nabucco. Constanta-Trieste mai are putin de asteptat. Conducta Baku-Ceyhan Se preconizeaza ca zacamintele din Kazahstan si Azerbaidjan (tarile cu cel mai mare potential in petrol) vor produce aproximativ 150 milioane de tone de titei anual. Pentru ca o parte din acest petrol sa ajunga in Occident sunt cateva rute posibile. Una dintre acestea ar fi ca, din Marea Neagra, prin Bosfor, sa ajunga in Mediterana, pe tancuri petroliere, si apoi spre tarile vestice. Turcii, insa, din motive tehnice si, mai ales, ecologice, nu pot permite ca prin Bosfor sa treaca, anual, o cantitate de petrol mai mare de 25-30 milioane de tone. Exista variantele de transport pe uscat al titeiului, dupa ce acesta ajunge pe tarmul estic al Marii Negre si, apoi, pe tancuri petroliere, pe tarmul vestic: de la Odessa la Brodi, apoi prin conducta Prietenia (Drujba), spre Polonia si Germania; de la portul bulgaresc Burgas, la cel grecesc la Mediterana, Alexandropulos si, in fine, de la Constanta, la Omisalj si, in viitor, la Trieste. Prima conducta care transporta titei caspic, de la Baku (Azerbaidjan) la Ceyhan (port turcesc la Marea Meditarana) a fost deja realizata. Turcia, aliat puternic al SUA, membra NATO si candidata la aderarea in Uniunea Europeana, are relatii foarte bune cu Israelul, bastionul european si american in Orient. De altfel, Israelul, ca si Turcia, are relatii foarte bune cu Azerbaidjanul. Astfel, solutia Ceyhan garanteaza alimentarea energetica a Israelului (care consuma, anual, 12 milioane de tone de petrol), chiar daca relatiile acestei tari vecinii arabi, din zona Golfului Persic, s-ar deteriora foarte mult. Trei miliarde in 20 de ani Oleoductul pentru care s-a semnat ieri infiintarea companiei de proiect va uni tarmul Marii Neagre cu cel al Marii Adriatice, lungimea acestuia fiind de circa 1200 de kilometri, din care 600 km pe teritoriul Romaniei. Conducta ar putea reprezenta o prima etapa a proiectului Constanta -Trieste. Costul de transport al petrolului de la porturile estice ale Marii Negre si apoi pe conducta Constanta - Omisalj - Trieste este estimat la circa 2,2 dolari/baril. La o capacitate de transport de 60 milioane de tone anual, se preconizeaza ca statul roman va incasa, din redevente, in 20 de ani, circa 3 miliarde de dolari. Un alt avantaj al acestei conducte il constituie piata existenta. Conducta va fi si una tehnica, pe traseu putand sa aprovizioneze si rafinariile din Romania, Ungaria, Serbia, Croatia, Slovenia, Italia, sudul Germaniei, chiar si Austria. Romania are o capacitate de prelucrare a titeiului de 34 milioane tone pe an, din care nu foloseste acum decat 13 milioane, si un deficit de 6 milioane tone de titei pentru propriile nevoi. Necesarul de petrol in tarile vecine este de 70 milioane de tone pe an. Francezii merg pe mana rusilor Uniunea Europeana (UE) ar trebui sa renunte la a mai da lectii Rusiei si sa ii propuna asocierea la gazoductul Nabucco, arata un studiu care i-a fost predat premierului Francois Fillon de catre fostul director executiv al Agentiei Internationale pentru Energie, informeaza AFP preluata de Hotnews. Raportul a fost intocmit in conditiile in care, la 1 iulie, Franta preia presedintia UE. De remarcat, ideea franceza apare in contextul in care Franta nu este nici ea asociata la gazoduct, din cauza puternicei opozitii a Turciei. Nabucco ar permite aprovizionarea europenilor cu gaz din zona Marii Caspice, ocolind Rusia, care asigura acum circa 25% din consumul european de gaze. Potrivit raportului, gazul din Azerbaidjan si Turkmenistan, care ar urma sa aprovizioneze conducta "este insuficient pentru a justifica investitia" si, in consecinta, "trebuie acceptat si gaz rusesc" si iranian, iar Nabucco ar trebui "sa fie construit nu impotriva Gazprom, ci impreuna cu Gazprom".

Pagina realizata de Gabi MOROIANU