Alla Baianova isi avusese propriul local, frecventat in timpul razboiului de ofiteri germani, fapt care o impiedicase multa vreme sa reintre in circuitul artistic. Canta cu multa distinctie, dar si cu inerentul accent, piese romanesti, intre care "Intra luna pe fereastra", devenit mare slagar, lansata in 1959 si osandita initial pentru "intimism". Insa adevaratul repertoriu al Allei Baianova il constituiau vechile cantece si romante rusesti: "Ciubcik", "Moscovnoe vecera", "Nocinaia raglada", "Pasledni cias", si desigur, "Oci ciorniie", interzis in Uniunea Sovietica intrucat era socotit un fel de imn al emigratiei ruse din Occident, dar slobod sa fie auzit la Bucuresti. Cea de-a doua victima a derusificarii era o tanara de 23-24 de ani sosita recent din "Uniune", care canta si in limba spaniola. Aparuse cu mult succes la televiziune. Era sotia unui inginer sau a unui ofiter care studiase in Uniunea Sovietica. Din anii '50, Moscova si Leningradul ajunsesera pentru romani ceea ce fusese altadata Parisul pentru ei. Plecau acolo sa urmeze facultati sau sa se specializeze. In URSS, echivalentul masteratului de astazi se numea "aspirantura"; nu exista titlul de doctor, ci de "candidat in stiinte". Multi romani plecati la studii in URSS se intorceau acasa cu neveste rusoaice. Era un mare atu profesional si politic. De aceea, casatoria cu rusoaice devenise o moda. Una pe care adeptii sai aveau s-o plateasca foarte scump. Odata cu derusificarea, mariajul romano-rus devenise un mare handicap, unul care bloca orice perspectiva de ascensiune politica sau profesionala. Moda casatoririi cu rusoaice urmase modei casatoririi cu evreice, cazuta in desuetudine dupa inlaturarea de la putere a Anei Pauker, in 1952. Dupa inscaunarea lui Ceausescu, sotii cu neveste rusoaice nu numai ca vor fi zvarliti in posturi marginale, dar vor fi dispretuiti si priviti ca potentiali agenti sovietici. "Leninismul ne e far si tarie..." Derusificarea inceputa de Gheorghiu-Dej culminase cu discursul sau rostit la Plenara din aprilie 1964, considerat pe atunci de Occident o ferma "declaratie de independenta" fata de Moscova. Era pentru intaia oara, dupa comunizarea Romaniei, cand Apusul isi indrepta privirile cu interes inspre aceasta tara. O explicatie a acestei atitudini a lui Gheorghiu-Dej o furnizeaza un om politic, Ion Varlam, in urmatorii termeni; "Dej nu a avut un conflict cu conducerea Uniunii Sovietice, ci numai cu Hrusciov. Din memoriile unui colaborator al lui Gomulka reiese ca acest conflict personal mocnea inca din 1955, el fiind perceput de autor in timpul traversarii Atlanticului, pe care toti liderii comunisti au facut-o impreuna, pe nava "Baltica", pentru a lua parte la prima sesiune a Adunarii Generale a ONU (...). Echipa lui Dej, imbracata dupa moda engleza, nu s-a asezat la aceeasi masa cu Hrusciov si a afisat un dispret nedisimulat fata de chefurile la care se dedau cu "seful" comesenii lui, care se terminau, in fiecare seara, cu niste betii monstruoase." Pentru a intelege cotele rusificarii, e suficient sa citim trei versuri din Imnul de Stat al Republicii Populare Romane, apartinand poetilor Dan Desliu si Eugen Frunza: "Infratit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator /Leninismul ne e far si tarie si-avant...". In 1954, dupa moartea lui Stalin, au fost desfiintate acele asa-zise societati mixte sovieto-romane, Sovromurile, care ne spoliau tara de bogatii, iar in 1964 plecau acasa ultimii consilieri sovietici (cei de la Ministerul de Interne si de la Securitate). In 1962 studiere limbii ruse in scolile elementare si licee devenea facultativa din obligatorie, nu se mai defila in Bucuresti de 7 noiembrie, iar din 1963 nu se mai transmitea la televiziune parada militara de la Moscova... Un proces care a durat un deceniu, in decursul caruia, mai ales in ultima perioada a acestuia, au disparut Muzeul Romano-Rus, Institutul "Maxim Gorki", Libraria "Cartea Rusa", excedentul de filme si piese de teatru sovietice, emisiunile radiofonice "Sa invatam limba rusa cantand", denumiri de strazi, raioanele bucurestene I.V. Stalin si V.I. Lenin, statuile lui Stalin, melodiile rusesti din programele Radiodifuziunii, expozitiile industriale sovietice - cea din urma fiind deschisa in 1962 pe malul Lacului Herastrau, intitulata "Ultimele cuceriri ale stiintei si tehnicii sovietice", inaugurata de Hrusciov si Gheorghiu-Dej in cinstea Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Roman... Planul Valev Paralel cu rusificarea oficiala existase si-o autorusificare: romani get-beget, la inceputul anilor '50, isi botezau copiii Serghei, Svetlana, Igor, tot asa cum altii isi botezasera copiii, in epoca interbelica, Adolf sau Benito (dupa Mussolini). Pe cand Gheorghiu-Dej isi rostea discursul cu mesajul distantarii de Moscova, abia iesise din puscarie Al.O. Teodoreanu, autorul celebrei epigrame avand ca obiect monumentul lui Constantin Baraschi: "Marite erou rus/Nu te-am inaltat atat de sus/Pentru ca ai eliberat popoarele/Ci fiindca-ti put picioarele". Alt scriitor inclusese intr-un articol un citat dintr-un basm al lui Creanga, plasandu-l cu subinteles: "Nu imi pasa de Nastase; de Nichita - nici atata." Trimiterea era stravezie: la unul dintre fruntasii conducerii sovietice, armeanul Anastasie Mikoian, respectiv la Nichita Sergheevici Hrusciov. Derusificarea inceputa de Ocarmuire, intensificata in anii '63 - '64, accelerata ulterior de Ceausescu, se intalnea cu rusofobia si sovietofobia romanilor. In 1963, Hrusciov lansase, prin intermediul unui economist sovietic pe nume Valev, un plan CAER - pandantul economic al Tratatului de la Varsovia - care preconiza o "integrare" suprastatala ce atenta la suveranitatea tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Potrivit acestui plan, Romania ar fi fost cuprinsa intr-o regiune sau zona impreuna cu Bulgaria si Republica Sovietica Socialista Ucraina. Planului Valev i s-a raspuns transant, dar in termeni de specialitate, intr-o revista de profil, "Viata economica", publicatie citita atunci ca un best-seller. Autorul articolului era un economist remarcabil, fost legionar in tinerete, care demonta intreaga constructie a colegului sau sovietic, respingand-o net. Una din ideile cuprinse in proiectul lui Valev consta in aceea ca romanii ar trebui sa se profileze pe agricultura, bulgarii pe zarzavaturi, iar est-germanii, cehii, slovacii sa isi asume industria in cadrul "lagarului socialist". Venit la o consfatuire la Bucuresti, in 1963, seful partidului comunist est-german, Walter Ulbricht, spusese limpede ca muncitorul din tara sa este unul superior si ca atare trebuie hranit, imbracat si ingrijit mai bine decat colegii sai din alte tari socialiste mai inapoiate. Afirmatia lui Ulbricht era tot un reflex al Planului Valev, care nu s-a pus niciodata in aplicare si nu a facut decat sa sporeasca la noi antipatia fata de rusi. De altfel, la aproximativ un an dupa ce Planul Valev fusese schitat in presa sovietica si in ziarele din tarile satelite Moscovei, in octombrie 1964, Hrusciov era inlaturat din varful piramidei politice a Kremlinului. Se afla in vacanta, pe malul Marii Negre, cand a primit vestea schimbarii sale cu Leonid Brejnev. Cinci luni mai tarziu, la mijlocul lui martie 1965, inceta din viata Gheorghiu-Dej, dupa ce suferise o operatie de rinichi. S-a vanturat zvonul ca fusese iradiat din ordinul Moscovei cu prilejul unei vizite intreprinse in Polonia in anul precedent, ipoteza neconfirmata, dar nici infirmata pana in ziua de astazi.

Dan CIACHIR