George DAMIAN 

In urma cu aproape un an, un vajnic tanar pesedist de la varf, usor euforic jura razbunare tradatorilor conservatori si udemeristi care au trecut la dusman in loc sa faca guvern cu social-democratia. Omul chiar era sincer, chiar le voia capetele tradatorilor, credea cu tarie ca social-democratii vor fi in stare sa castige singuri alegerile si sa guverneze de capul lor - bineinteles, dandu-i cu tifla marinarului de la Cotroceni, care urma ca in ultimul an de mandat sa zbiere de unul singur pe puntea unei nave unde nu-l mai asculta nimeni. N-a fost sa fie... Conducerea - deocamdata doar de partid, cu speranta ca va fi cat de curand si de stat, exprimare intru slava fondatorului Iliescu - a hotarat insa altceva: setea de razbunare nu mai este de actualitate, problema se pune sa obtinem un procent cat mai mare, ca de guvernat n-o sa putem guverna singuri, noi social-democratii. In concluzie, ne aliem inca o data cu conservatorii. Si masochismul are o cerinta: trebuie sa fie o chestie repetata, sa existe o consecventa. La fel in partea liberala un nimic mic s-a unit cu un nimic fotonic - ceva-ceva sarcina electrica de tub catodic ar exista, insa in mod clar masa electorala este zero. Daca as fi fost un liberal sincer si euforic - precum pesedistul de mai sus - m-as fi intrebat daca nu cumva imi dauneaza alianta nou incheiata. Pe partea nationalismului vesel si gura bogata se anunta de-a dreptul dezastre - aplicatia electorala a alegerilor europene a dovedit ca numarul votantilor pro Becali sau pro Vadim nu prea depaseste pragul electoral. Nici minoritatea maghiara nu se simte prea bine: dominatia monolitica a organizatiei neguvernamentale intepenita vesnic in toate guvernele Romaniei - UDMR - se apropie de sfarsit. Scena politica a maghiarilor din Romania s-a diversificat, iar neintelegerile pe banda rulanta au creat temerea ca s-ar putea ca maghiarii sa ramana in Parlament doar cu deputatul constitutional. Avand in vedere plangerile permanente privind oprimarea minoritatii maghiare de catre guvernarile intesate de maghiari poate ca nici nu ar fi foarte rau ca viitoarea guvernare sa nu mai cuprinda ministri UDMR. Polarizarile politice din aceasta perioada par sa aiba o singura tinta: izolarea PDL si a lui Traian Basescu. Partidul condus de Emil Boc nu pare sa aiba o mare priza la public - nu intr-atat incat sa castige alegerile de unul singur. Cel mai probabil nu se va indeplini visul lui Traian Basescu ca partidul sau sa castige alegerile si sa-i ofere un guvern care sa navigheze dupa busola lui. PSD s-a aliat inca o data cu un concern mass-media, liberalii alearga dupa non-evenimente care sa ii scoata pe tubul catodic, maghiarii incearca sa-si asigure o prezenta cat mai masiva in viitorul Parlament. Cei din gasca lui Boc au ramas singuri - iar intrarea lui Basescu in batalia electorala nu va fi de ajuns pentru a asigura victoria. Scopul principal al partidelor romanesti pare sa fie doar intrarea la guvernare. Ce urmeaza sa faca apoi le este deocamdata neclar - si neclar va ramane si pentru castigatori. Basescu risca sa nu aiba de unde alege un premier la toamna, iar coalitiile incheiate acum vor incerca sa-i forteze mana, eventual nu vor avea retineri pentru inca o suspendare, care va fi castigata din nou de Basescu - si uite asa vom revedea acelasi film inca patru ani. Romania pierde timpul dupa aderarea la NATO si la Uniunea Europeana. O data atinse cele doua tinte majore clasa politica romaneasca umbla bezmetica si fara tinte clare - in afara de tintele personale. Un impas asemanator cu cel al Romaniei l-a cunoscut si Germania. Insa la Berlin s-a facut un guvern de uniune nationala care a cazut de acord asupra principalelor obiective nationale - de exemplu aprovizionarea cu gaz rusesc, asa cum a fost conceputa de Schr�der, a fost pastrata si de Merkel. Insa Romania nu e Germania.