Majoritatea poate sa se insele mai grav decat o mica minoritate. Iata o teza considerata profund antidemocratica. Si iata, acum, o ilustrare a unei majoritati gresite. Intrebati in jurul dvs., prieteni, colegi etc., care sunt cele 10 porunci biblice. Veti constata ca majoritatea raspunsurilor vor fi acestea: sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu furi? Aceste trei porunci nu vor lipsi din decalogul tinut minte pe de rost de unul si de altul, chiar daca niciunul nu-si va aminti tot decalogul. Dar stiti care e buba? "Sa nu minti" nu apare in textul biblic al decalogului. Nu apare, pur si simplu. Va rog sa verificati! Veti descoperi ca minciuna apare ca fiind interzisa numai atunci cand esti in fata judecatorului. Sa nu depui marturie stramba! - atata tot apare in decalog despre minciuna. Dar cand te afli in fata familiei? Cand esti in fata preotului? Cand vorbesti cu tine insuti? Nu vei afla nimic despre minciuna rostita in atari situatii.
La noi, cineva a scris o carte intitulata "Despre minciuna". Se pare ca nu s-a uitat si in Biblie, la decalog. Sigur nu s-a uitat. Cartea e scrisa, de la un cap la altul, cu convingerea ca minciuna vine de la Cel Rau. Asa am fost invatati de mamele noastre, in scoala, peste tot.
Mai de curand, la Cluj, revista "Apostrof" a cerut unor scriitori sa comenteze una sau mai multe din cele 10 porunci. Au raspuns 25 din 125 de invitati. A iesit si o carte cu aceste raspunsuri: "Cele 10 porunci" (Editura Biblioteca Apostrof, 2007). Cinci din cei 25 au ales sa comenteze porunca? "sa nu minti". Doar unul, psihiatrul si psihanalistul Ion Vianu, a ales sa comenteze absenta acesteia in decalogul biblic. De fapt, nici Ion Vianu nu merge atat de departe. Comenteaza, mai degraba, cum am ajuns noi sa credem ca "sa nu minti" ar fi din Biblie.
Dar de ce nu apare, acolo, in decalog, aceasta porunca, atat de naturala, totusi, pentru idealismul nostru etic?
Raspunsul meu - pentru care va cer deja iertare, stiind prea bine ca va fi imposibil sa o primesc - este urmatorul: daca in viata noastra de zi cu zi nu am face uz de minciuna (fie prin omisiune, fie prin deformarea intentionata a adevarurilor noastre subiective), am ajunge sa ne facem vietile tot mai urate si adversitatile tot mai fanatice. "Sa nu ucizi" nu poate sta impreuna cu "sa nu minti"! Cum sa nu-ti vina sa nu-l ucizi pe acela care ti-ar spune ca, noi, romanii, de la Dimitrie Cantemir incoace, nu mai avem titluri juridice asupra Basarabiei (la fel cum rusii nu mai au asupra Alaskai) si ca nici in 1918, la Versailles, nu le-am reobtinut. Documentele cu acest adevar istoric sunt tabuizate si interzise (ca sa nu fie nevoie sa fie contrazise).
Folosim minciuna prin omisiune, ca sa nu fim obligati sa o folosim pe aceea mai grava, prin inversiune. Nu mai zicem nici alba, nici neagra, ca sa nu zicem ca neagra e alba.