Cristian UNTEANU 

Ea este potentata acum de celelalte doua crize care se dezvolta la randul lor in progresie geometrica, urmand o logica globala nelinistitoare: criza sistemului bancar mondial si deprecierea dolarului, cu toate repercusiunile sale vizibile asupra echilibrului financiar si criza energetica care ameninta sa duca pretul barilului de petrol la pragul critic de 120 de dolari, considerat de multi analisti drept momentul care poate potenta izbucnirea unor conflicte regionale de mare intensitate. Dar, in spatele acestor crize, se afla cea a preturilor alimentelor. Preturi care, la nivel mondial, au crescut cu 75% fata de anul 2000 si cu 20% doar in decursul ultimului an, afectand direct si intr-o proportie importanta puterea de cumparare mai ales in cazul populatiilor sarace din marile aglomerari urbane sau a categoriilor sociale defavorizate. La finele anului trecut, sub egida Programului ONU pentru mediu, a aparut un studiu intitulat GEO-4 care ajunge la o concluzie teribila: "Nici una dintre problemele majore ale viitorului nostru comun nu cunoaste previziuni de evolutie favorabile... traim cu mult peste nivelul mijloacelor de care dispunem. Populatia globului este de acum atat de numeroasa incat cantitatea de resurse necesare pentru a-i asigura existenta depaseste resursele posibile,"este nevoie acum de 21,9 ha/persoana in timp de capacitatea medie a Terrei este, in medie, doar de 15,7 ha/persoana". Se repeta avertismentul mai vechi privind izbucnirea unor conflicte regionale dramatice din cauza penuriei de apa, caci, deja, sistemele de irigatii consuma 70% din apa existenta si, pentru a evita aparitia foametei in 2050, capacitatile actuale de irigatie ar trebui dublate "si cresterea continua a cererii de apa ar putea deveni intolerabila in tarile care se vor confrunta cu penuria de apa", una dintre zonele vizate fiind Orientul Mijlociu. Problema diminuarii stocurilor de peste ar putea deveni si ea o sursa de conflict, deoarece consumul mondial s-a triplat in perioada 1961-2001, iar subventiile au creat capacitati de pescuit excesive, estimarile aratand ca ele sunt acum cu 250% mai mari decat necesarul pentru pescuitul rational. La aceasta se adauga schimbarile in domeniul biodiversitatii, cele mai rapide din istoria omenirii. In fine, poate cel mai grav dintre elemente este scaderea dramatica a suprafetelor agricole cultivate, pe de o parte prin degradarea terenurilor, pe de alta prin schimbarea tipurilor de culturi. Agricultura de tip clasic tinde sa fie inlocuita, mai ales in Africa si America de Sud, de culturi pentru biomasa, ceea ce reduce considerabil cantitatea de alimente oferite pe piata. Asta in conditiile in care tari precum China sau India anunta o cerere de produse alimentare mai mare cu aproximativ 40%, anul 2007 fiind primul in istorie in care, la nivelul UE, fondurile de rezerva au fost cvasi-inexistente. Acesta este contextul in care Romania se prezinta cu un paradox: un potential evident si recunoscut, decompensat insa printr-un dezinteres cronic la nivelul deciziei politice. Straniu, dar avem 25% din suprafata arabila in paragina, si din totalul celei cultivate doar 1% este cu productie certificata ecologic. Ne batem joc, printr-un comportament imbecil si sinucigas, de posibilitatea de a deveni o tara ofertanta in momentul unei crize globale. Suntem in situatia sa importam produse agricole de baza si sa fim multumiti ca, pe plan national, avem o agricultura de subzistenta pentru nevoile urgente. Prin propria inabilitate, incepem sa avem din nou problemele unei economii subdezvoltate, ca tara membra UE.