Europa are din ce in ce mai multa nevoie de energie. Bill Clinton a introdus termenul de geo-economie in locul celui de geo-politica, iar liderii actuali nu fac altceva decat sa-i dea dreptate. Iar energia este una dintre cele mai importante componente ale geo-economiei. In ultimii ani, insa, gazele au devenit din ce in ce mai importante. Aliatii traditionali ai SUA din timpul Razboiului Rece au din ce in ce mai multa nevoie de gaze naturale. Cel mai mare furnizor, Rusia, prin gigantul Gazprom. Problema UE este daca, vreodata, rusii nu se vor supara si vor inchide robinetul. Daca americanii intrevad pericolul, unii europeni par inca sa-l neglijeze sau sa-i minimalizeze importanta. Cativa dintre membrii UE se gandesc ca "paza buna trece primejdia rea", asa ca doresc diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze. Astfel a aparut ideea conectarii vestului lumii (unde sunt consumatorii), cu estul (unde sunt producatorii), adica cu tarile din zona Marii Caspice (unde sunt zacaminte enorme de gaze), prin de-acum celebrul gazoduct Nabucco. Totusi, nu toti europenii gandesc la fel. Este cazul Italiei care, prin pactul din iunie anul trecut dintre ENI si Gazprom, a dat o puternica lovitura proiectului Nabucco. Multi analisti subliniaza ca prin aderarea Bulgariei, Ungariei, Greciei, Austriei si Serbiei la South Stream, Nabucco s-ar putea impotmoli definitiv. Alternativa Caucaz Unul dintre cei mai infocati sustinatori ai proiectului Nabucco este SUA. Conducta ar aduce gaze naturale din tarile aliate SUA - Azerbaidjan, Turkmenistan si posibil Kazahstan - via Turcia, Romania, Bulgaria, Ungaria, Austria si eventual Germania. Conducta ar urma sa aiba o lungime de 3300 de kilometri si sa transporte circa 31 miliarde metri cubi de gaze naturale anual. Proiectul Nabucco a fost demarat de cinci companii de profil, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Botas (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania). Recent, consortiul Nabucco a dobandit un al saselea partener, prin includerea companiei RWE (Germania). Totodata, conducta ar putea asigura pana la 44 de miliarde de metri cubi de gaze ieftine sau un sfert din actualele livrari ale Gazprom in UE, care se ridica la 160 de miliarde de metri cubi. Nabucco are un mare merit: nu numai ca apar si alti furnizori decat Gazprom, dar traseul ocoleste Federatia Rusa. Contraatacul Moscovei La putin timp dupa ce europenii a parut ca sunt pe cale chiar sa construiasca gazoductul Nabucco, Rusia si-a aratat coltii. Asa cum Gazprom este, practic, un monopol in furnizarea gazelor pentru unele state europene, la fel este si Ucraina in ceea ce priveste transportul acestor gaze din Rusia spre Europa si, in special, catre cel mai mare client al Gazprom, Germania. Ca sa "vada" europenii ce se poate intampla fara gazul rusesc, chiar la inceputul lunii ianuarie 2005, Gazprom a redus livrarile spre Ucraina, din cauza unor divergente financiare. Dar, ca la biliard, rezultatul a fost ca toata Europa a dardait de frig, dar si de teama! In plus, rusii au pus la cale, impreuna cu nemtii, conducta care sa ocoleasca Ucraina: North Stream. Apoi au anuntat demararea unei alte conducte, care sa ocoleasca tot Ucraina, dar si Turcia: South Stream. La sfarsitul anului 2007, grupul Gazprom, cel mai mare producator mondial de gaze naturale, si compania italiana Eni au convenit infiintarea unei companii in valoare de zece miliarde de euro, care se va ocupa de constructia gazoductului South Stream, care vizeaza constructia unei conducte cu o lungime de 900 de kilometri ce va traversa Marea Neagra, de la Beregovaia (Federatia Rusa), pentru a face legatura intre Rusia si Bulgaria. Conducta South Stream ar trebui sa porneasca de pe coasta rusa a Marii Negre si sa ajunga pana in apropiere de Varna, in Bulgaria. Aici, South Stream s-ar bifurca in doua ramuri: una sudica, ce ar trece prin Grecia si ar ajunge in Italia si una nordica, ce ar trece prin Serbia si Ungaria si ar ajunge in Austria. Ucraina si Romania nu sunt incluse in proiectul South Stream. In vreme ce Ucraina este, intr-un fel, o victima intentionata a South Stream, Romania este singurul membru al consortiului Nabucco care a refuzat oferta Gazprom de a se alatura proiectului South Stream. Ucraina si Romania, probleme pentru Rusia Proiectul Gazprom, South Stream, pare sa se bucure deocamdata de un avant de neoprit in fata rivalului sau, Nabucco, si a altor proiecte sprijinite de Occident pentru transportarea gazului din bazinul caspic spre Europa, noteaza Eurasia Daily Monitor. Cu toate acestea, proiectul South Stream poate fi stopat la Marea Neagra de catre Ucraina si Romania, in temeiuri legale, fara ca cele doua tari sa se expuna vreunui risc si, cu sprijinul Occidentului, poate fi deschis accesul pentru Nabucco spre gazul central-asiatic. Consecintele construirii South Stream pot fi evitate, daca proiectul este oprit pentru o perioada suficient de lunga, astfel incat UE si SUA sa isi puna la punct propriile strategii de securitate energetica. Construirea South Stream pe actuala ruta din Rusia spre Bulgaria va necesita consimtamantul Ucrainei si Romaniei. Teoretic, Rusia ar putea construi conducta prin zona economica exclusiva a Turciei, spre Bulgaria. Totusi, unul dintre motivele fundamentale din spatele conductei South Stream este acela de a ocoli Turcia, la fel ca Ucraina. Moscova prefera sa se confrunte cu jurisdictiile limitate ale Ucrainei si Romaniei in zonele lor economice maritime, mai degraba decat cu jurisdictia suveranitatii depline a Turciei pe uscat. Potrivit legilor maritime internationale, Ucraina si Romania nu se pot opune in mod oficial proiectului South Stream. Insa ele il pot pune la indoiala, pot cere realizarea unor studii minutioase ale impactului proiectului asupra mediului si asupra securitatii maritime; cele doua tari au dreptul sa evalueze aceste studii in mod independent. De asemenea, ele au dreptul sa ceara modificarea rutei propuse de Rusia. Abandonuri europene Nu numai South Stream se confrunta cu probleme. Romania pare a fi singurul participant loial la proiectul Nabucco, potrivit "Budapest Business Journal". In ultima vreme, proiectul Nabucco s-a confruntat cu o serie de abandonuri care pun in pericol existenta acestui proiect. In ultimele luni, am asistat la un transfer al loialitatii majoritatii participantilor la proiect spre rivalul South Stream. Nu mai putin de patru dintre cei cinci membri initiali ai proiectului Nabucco si-au transferat sprijinul spre South Stream. Grupul austriac OMV, care se afla in fruntea consortiului Nabucco, a semnat un acord cu Gazprom pentru transformarea depozitului subteran de gaze de la Baumgarten, care trebuia sa devina punctul final al conductei Nabucco, intr-un joint venture detinut in proportii egale de Gazprom si OMV. Bulgargaz a incheiat acorduri cu Gazprom si oficialii de la Kremlin, pentru includerea Bulgariei in proiectul rival South Stream. Desi Serbia nu participa la proiectul Nabucco, includerea sa in proiectul South Stream a deschis calea pentru extinderea Gazprom in Ungaria. Pe 25 februarie, premierul ungar, Ferenc Gyurcsany, a convenit cu omologul sau rus, Dimitri Medvedev, (viitorul presedinte al Rusiei) extinderea conductei South Stream pe teritoriul Ungariei, prin participarea grupul ungar MOL. In sfarsit, Guvernul turc da si el semne de neincredere in soarta conductei Nabucco. Oficialii de la Ankara si conducerea companiei Botas se tem de faptul ca Nabucco nu va dobandi acces la gazele naturale din Iran sau Asia Centrala. In consecinta, oficialii turci militeaza pentru includerea grupului rus Gazprom in proiectul Nabucco, care ar urma sa transporte gaze naturale rusesti, tocmai opus planului initial, care prevedea reducerea dependentei de gazele naturale provenite din Rusia!

Pagina realizata de Gabriela MOROIANU