Zoe PETRE 

DenunTAtorii perpetui ai pactului Ribbentrop-Molotov, anti-sovieticii de serviciu, la post zi si noapte, au decis instantaneu ca Putin este marele invingator al reuniunii de la Bucuresti. Ca au decis totodata si ca presedintele Bush e marele perdant nu e la fel de irational. Presedintele SUA nu a obtinut la Bucuresti big-bangul final pe care si-l dorea, si oricum e la moda si sic sa facem haz de Dabalyou la sfarsit de mandat. Dar Putin... Ahturile Si ohturile de fecioara statuta cu care acesta a fost intampinat la summit n-au ingaduit cinstitelor fete jurnalicesti sa citeasca mai atent documentele reuniunii si sa le confrunte cu retorica rusa la varf. Pentru ca este un fapt de necontestat acela ca, desi declaratia finala a summitului a amanat data de inceput a Planului de Actiune pentru aderarea Ucrainei si Georgiei - in functie de alegerile de acolo si mai ales de prezidentialele americane - aceeasi declaratie a afirmat raspicat, prin articolul 23, ca aliatii "(au) cazut azi de acord ca aceste tari vor deveni membre ale NATO". Las la o parte faptul ca Romania nu a avut parte nici la Madrid, nici la Washington, de un angajament similar. Dar numai cine nu stie de cate ori, si cat de explicit, s-a opus Rusia din principiu aderarii la NATO a oricarei foste republici sovietice, si de cate ori a nominalizat fara nici un eufemism Ucraina si Georgia in aceasta interdictie, nu-si da seama ca articolul 23 materializeaza o infrangere usturatoare pentru Moscova si pentru dl. Putin personal. Or, intervenTiile sale de la Bucuresti si de la Soci au evitat cu iscusinta orice referire directa la acest capitol extrem de conflictual, creand impresia - dar numai impresia - ca amanarea e tot una cu un refuz si ca decidentii rusi ar fi cei care au decis in locul NATO care va fi soarta Ucrainei si a Georgiei suverane. Agitpropul, oricat ar fi el de subtil altoit pe utilizarea tehnicilor americane de marketing politic, tot agitprop se cheama. AdevArul e cA, dincolo de zadarnicele vise de marire ale presedintelui SUA, reuniunea la varf de la Bucuresti a marcat o inaintare semnificativa a Aliantei in consolidarea pozitiei sale spre est si sud-est. Important mai ales pentru Romania si Polonia, angajamentul NATO fata de Ucraina este adevaratul faliment al faimoasei anexe secrete care insotea Pactul Ribbentrop-Molotov. Sa ne amintim: in virtutea acestui infam document, interesele URSS de la Baltica la Dardanele si Bosfor erau mai favorizate ca niciodata in istoria Imperiului lui Petru cel Mare. Spre deosebire insa de republicile sovietice de la Marea Baltica, niciodata recunoscute ca atare de marile puteri, accesul complet al URSS la gurile Dunarii si la Marea Neagra a fost recunoscut de Aliati. Este pentru prima data dupa implozia Uniunii Sovietice din 1991 cand, la Bucuresti, care a impartit cu Varsovia tristul privilegiu de a fi capitalele statelor celor mai afectate de pact, acest control este efectiv asumat de NATO. DacA adAugAm la asta si faptul ca Alianta va fi in curand prezenta, de la nord la sud, pe ambele coaste ale Peninsulei Balcanice - dupa Grecia, Turcia si Bulgaria, odata cu aderarea Albaniei si a Croatiei, in perspectiva si a Muntenegrului, intregul litoral estic al Adriaticii va fi controlat direct de NATO - putem afirma ca summitul de la Bucuresti a rasturnat balanta de putere instaurata la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, reducand de facto Rusia la statutul ei din perioada interbelica. Oricati feromoni ai puterii ar difuza in eter presedintele Putin, daca asta e o victorie, ma intreb cum ar fi aratat o infrangere.