DacA In Banatul SArbesc, din regiunea Voievodina, traiesc circa 40.000 de romani si sunt socotiti minoritari, bucurandu-se de toate drepturile ca atare, precum scoli si biserici, unde sunt publicatii, o editura si emisiuni radio-tv romanesti, nu acelasi lucru se intampla in Valea Timocului (din estul Serbiei si vestul Bulgariei), cu cei aproximativ un milion de vlahi. RAul Timoc izvorASte din culmile Balcanilor si se varsa in Dunare, in dreptul satelor mehedintene Pristol si Cozia; aici, pe malul romanesc, in 1919, a fost ridicata piatra de hotar "Triplex Confinium", ce simboliza, printre altele, comunitatea de limba si istorie a locuitorilor de pe cele doua maluri ale fluviului. In antichitate, dupa retragerea imparatului Aurelian din Dacia Traiana (271-275 d.H.), el si-a creat in sudul Danubiului o noua Dacie, impartita ulterior in Dacia Ripensis si Dacia Mediteraneana, teritorii supuse Romei inca multe secole. Zona de care ne ocupam, numita generic Valea Timocului, are suprafata de cam 40.000 kmp, locuita de o comunitate traco-tribaliana supusa unei puternice romanizari, rezistenta pana la sacrificiu invaziei slavo-bulgare (sec. VI-VIII) si ocupatiei turco-otomane ulterioare. Prin stabilirea graniTei dintre Serbia si Bulgaria pe cursul Timocului (1833), vlahii (vlasi, valahi sau rumuni) au fost impartiti in doua, cea mai mare parte devenind sarbeasca. Pe zeci de kilometri de-a lungul Dunarii si-n adancime pe o suta, spre munti, sunt si astazi peste 300 de sate si sase orase cu populatie zisa vlaha, precum Tara Romaneasca, era numita, in Evul Mediu, Valahia sau Vlahia. Culmea este ca-n timpul stapanirii turcesti in Balcani, vlahii timoceni se bucurau de drepturi pe care nu le aveau nici sarbii, nici bulgarii, cu biserici, administratie si scoli romanesti. Din 1833 si mai ales dupa 1877, drepturile vlahilor s-au diminuat treptat, pentru ca in secolul XX sa dispara aproape cu desavarsire! Suntem In plinA Actualitate. In 2004, la Bucuresti s-a organizat simpozionul "Mass-media de limba romana in comunitatile de langa granita". Reprezentantii timocenilor spun ca nici vorba de asa ceva acolo, doar cei ce prind posturile de radio teritoriale Craiova si Resita se simt privilegiati, deoarece numai in casa pot auzi si vorbi romaneste. Pe strada si-n recreatii, copiii n-au voie decat sarbeste, altfel sunt eliminati din scoala. Si tot in acea toamna, in satul Malainita (de la malai, nu-i asa?), parintele paroh Boian Alexandrovici a deschis o mica biserica, in chiar curtea gospodariei sale, cu o slujba in limba romana, drept care autoritatile l-au condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare; mai mult, se cerea aducerea armatei, pentru a stavili distrugerea statului sarb! Asa s-a ajuns ca Parlamentul European sa dea o rezolutie in care se cerea protejarea limbii romane in contextul promovarii multilingvismului si diversitatii cultural-religioase (septembrie 2007), dupa ce, formal, noul Guvern de la Belgrad recunoscuse pentru vlahi statutul de minoritate nationala. Amenintati cu disparitia, ei au gasit in eurodeputatul german Jurgen Herrmann, raportor al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), un sustinator documentat si intransigent; recent, el a atras atentia oficialitatilor sarbe sa-i incurajeze pe membrii minoritatii vlahe/romane sa-si pastreze limba, traditiile si credinta, prin "accesul la educatie, mass-media si administratie publica". P.S. Asta in timp ce un profesor sarb a publicat, anul trecut, cartea Etnogeneza aparitiei vlahilor. Vlahii si popoarele balcanice, in care sustine ca "vlahii nu sunt romani, ci o etnie aparte, in pofida faptului ca limba lor este aproape identica". Fata de teoria vlahismului, istoricii si guvernantii nostri n-au nimic de spus?

Valentin HOSSU-LONGIN