DacA vrei sA momeSti pensionarii in pragul alegerilor, maresti pensiile cu cativa lei, nici cat sa le ajunga, dar nici cat sa ruineze pe moment bugetul, cu riscul de a pune pe butuci intregul angrenaj al asigurarilor sociale pentru o lunga perioada de timp. Acest sistem prezinta doua avantaje: la fel ca apa sfintita, nu rezolva problemele nimanui, dar nici nu omoara subit. Electoratul este multumit pe principiul "multi, putini sunt niste bani pe care ii iei nu ii dai". ASa cum pensionarii de azi mananca viitorul pensionarilor de maine si copiii de azi papa ratia pionierilor mileniului trei. Pe politicieni nu ii intereseaza cine si pe cine voteaza maine, peste zece, douazeci de ani, daca o mai ramane ceva Romanie in urma lor, ei sunt ultimii conducatori de pe lume si au o singura grija: ei si ziua lor insorita de azi. In 2003, calare pe valul restauratiei social-democrate, si intr-o oarecare jena financiara sau speriati de revelatia Radu Vasile cum ca in Romania nu s-ar mai gasi nimic bun de furat, PSD a plafonat indemnizatiile pentru mame in cea mai pura logica socialista: atat mamele care nu au contribuit la bugetul de stat cu nimic, pentru ca din nefericire exact atat aveau, cat si mamele pe care norocul sau instruirea le-au ajutat sa omeneasca din greu pusculita statului vor primi aceiasi bani. Nici multi, ca sa nu se dedea la huzur mamicile, nici putini, cat sa ajunga de eugenii pentru al mic si vodca "saniuta" pentru al batran. De dragul solidaritATii sociale, asa motiveaza politicienii vizionari de azi si de dragul acestui concept Romania de maine va fi o tarisoara hada, batrana, bolnava, conectata la perfuzii sociale si doldora de umor. Ce romani vor popula Ciulnita prin 2050 si ce uninominal ii va mana in lupta cocotati pe girofar nu are importanta nici macar pentru liberali. Ultimul studiu al Academiei RomAne hasureaza un tablou de cosmar pentru secolul XXI. Vom fi cu mult mai putini, dar mult mai batrani, mai neinstruiti, dar sensibil mai bolnavi, fiecare om bun de munca va cara in spate un pensionar si o jumatate de handicapat. Leii economisiti azi pentru alocatiile pentru cresterea copilului vor naste pui de mate. Din pacate, parerile Academiei nu au nici o greutate pentru clasa politica. Pe cine incurajeaza statul sa faca copii, si ce fel de copii? Pe cei saraci si neinstruiti nu, ei fac si fara ajutor si fara asistenta medicala, fara planning familial, ecografii si alte farafastacuri. Copilul vine de la Dumnezeu, daca mai daruieste si statul ceva este si mai bine-venit. Clasa de mijloc, coloana vertebrala a societatii cum o alinta socio-politologii, nici atat. Un copil in plus inseamna o mie de euro in minus, salariul mamei-tatalui, plus inca ceva maruntis de intretinere, daca ar fi sa gandim cu mintea lui Pacuraru. Daca tot a venit vorba de actualul ministru al Muncii si Familiei, sa-l citam: nimeni nu s-a plans de politica de maxima solidaritate sociala, doar niste bancheri sau pierde-vara platitori de impozite carcotasi. Ce nu vAd strategii pripasiti prin Palatul Parlamentului, copiii nu sunt doar voturi virtuale, ei sunt si viitorii cotizanti la buget. Depinde doar daca vor darui bugetul dintr-o leafa de capsunar sau dintr-una durabila. Oricum, orice bebelus dintr-o familie medie este nascut contribuabil, doar din TVA-ul pentru pampersi intretine un napastuit, fie el si militian.

Rene PARSAN