Scriu aceste randuri protocolare vizavi de prezenta sefului de stat american pe pamant romanesc, dar si cu prilejul aparitiei unei carti ce vizeaza viata unui roman ajuns pe meleaguri americane. Daca vizita inaltului demnitar american era programata si asteptata cu emotie de intreaga suflare romaneasca si europeana, aparitia unui nou scriitor, ca si viata unui om obisnuit, aproape ca nu mai intereseaza pe nimeni. Ce mai conteaza inca o poveste existentiala, ce mai conteaza inca o carte? Si totusi. Sentimentul nostru, dincolo de interesul starnit de Summit-ul NATO si de consecintele imediate pentru "oamenii de prisos" - se va reglementa situatia vizelor au ba, ca sa "merem la America", asa cum tanjeau stramosii nostri? - este ca avem parte de un debut stralucit. Cezar Giosan este autorul unui volum intitulat "Sapte ani de America", aparut la editura Cartex, necunoscuta noua pana azi. Dar avand sanse sa creasca si sa devina vizibila prin osardia unui experimentat editor care este Lucian Pricop. Buna intentia de a promova autori necunoscuti, fericita alegere acest volum de proza nonfiction, amestec de observatii selectate din imediatul unei vieti iesite din norma curenta, cu observatiile unui intelectual ce-si da doctoratul in Statele Unite. Excelente aceste fugare note, ce prind de multe ori esentialul unei alte lumi decat cea romaneasca, bine conturate personeje ce populeaza o lume unde un om incearca sa se adapteze. Sa-si gaseasca un rost si sa-si defineasca un alt destin. Cezar Giosan a gasit si tonul, si ritmul potrivit de a povesti cate ceva despre America si oamenii ei, despre New York si locuitorii lui, despre o societate multiculturala care vine peste noi. Atunci cand nu ne ducem noi pe capul lor. "Merem la America" este iar de actualitate, caci, oricat ar da in clocot patriotismul de parada, fiecare vrea sa traiasca mai bine. Cezar Giosan, tanar universitar newyorkez, trecut prin multe ca sa aiba un job bun si o locuinta in Queens, trece si dificila proba a povestitului. Nu e chiar atat de simpla, asa cum ni se pare daca trancanim pe micile ecrane, nu atat de complicat daca vrem sa fim noi insine.

Bedros HORASANGIAN