Nu despre America anilor '50 si nici despre problemele unei Romanii a anilor 2000 in care, cu o intarziere de 50 de ani, societatea incepe sa se trezeasca dintr-un asa-zis "vis american", transplantat in spatiu autohton, "vorbeste" cel mai recent spectacol al lui Felix Alexa montat la Teatrul Bulandra din Bucuresti. "Moartea unui comis voiajor", scrisa de Arthur Miller la jumatatea secolului trecut, este unul din acele texte care scoase din context sunt si dificil de montat, si dificil de receptat, construit fiind ca o poveste despre prabusirea paradisului mult visat in America acelei perioade. Dar montarea de la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, desi se deschide cu o reclama uriasa la branza "Philadelphia", conduce textul intr-o zona mult mai profunda, descoperind si explorand traumele profunde pe care problemele sociale le provoaca fiintei umane. Inadaptare, lipsa de comunicare, insingurare, depresie, suflete goale, spaime, vise naruite si o lume in care cuvintele nu pot trece malul de la un gand la altul, de la un suflet la altul... Universul din beton, sticla si reclame pe care-l construieste Felix Alexa in spectacolul de la Bulandra este doar coaja ce trebuie data la o parte pentru a descoperi suflete mutilate. Cu proiectii video care tin loc de cer, de nori, de ingeri si de orice altceva, cu blocuri turn din otel si sticla care se naruiesc in ele insele, Felix Alexa plaseaza intreaga actiune a lui Miller intr-o lume intermediara, gasindu-i un context universal valabil, extras din timp, in care distrugerea porneste din interior. Povestea familiei Loman, in care adevarurile fusesera intotdeauna sugrumate de nevoia de pastrare a aparentelor, se construieste in montareade la Bulandra paralel cu povestea lumii din afara, in care betonul sugruma incet, incet verdeata si cerul, intr-un New York extins la lumea intreaga si transformat intr-o "jungla de beton". Willy Loman, la 63 de ani, este rejectat de societate, ratarea ii chinuieste intreaga fiinta, si visele de succes se transforma in sageti care se intorc din cer asupra lui. Iar refuzul de a accepta ratarea si problemele celor doi fii, unul afemeiat, iar celalalt cleptoman, continuand sa le construiasca o iluzorie existenta stralucitoare, il macina si, in cele din urma, il ucide. Regia lui Felix Alexa ingroasa subtil tocmai acele ziduri care se inalta in interior, distrugand portile de comunicare si asezand intre oameni felii intregi de sticla transparenta, care cultiva obsesiv si chinuitor falsa comunicare. In rolul lui Willy Loman, Victor Rebengiuc construieste o fiinta din spaime si idealuri, din vise frante si amintiri fabricate, din taceri si iubiri niciodata marturisite pana la capat, din tristeti devoratoare, din disperari si "sperari" impinse pana la paroxism. Cu fiecare cuvant rostit se prabuseste cate-un univers, cu fiecare gest impinge pana la limita curajul de a trai, pentru ca in final sa-i cedeze firesc mortii seducatoare si iluzorie precum norii din reclama de la branza Philadelphia care promite paradisul celor ce vor gusta din ea. Cu un amestec de fragilitate si de forta aducatoare de moarte, un suflet misterios, mai degraba cehovian decat desprins din Arthur Miller, Victor Rebengiuc este un Willy Loman atipic. Iar, alaturi de el, Mariana Mihut in rolul Lindei Loman, de asemenea, isi plaseaza personajul intr-o lume in care Cehov se intalneste cu America si, mai nou, Europa zilelor noastre. Si la ea acelasi amestec de fragil si devotament, de forta sfidatoare si blandete materna... Iar restul distribuTiei, cu un Serban Pavlu in rolul cleptomanului Biff, si Marius Chivu in al celuilalt fiu, Happy, construindu-si sensibil, dar bine trasat personajele, completeaza, fara ezitari majore, una dintre cele mai serioase productii ale scenei bucurestene.

Monica ANDRONESCU