Ioan GROSAN 

Ferice de cei care vor mai trai ca sa apuce finalizarea autostrazii Bucuresti-Bors-Ungaria (daca nu cumva se va schimba traseul si se vor trezi in Ucraina, pe la Halmeu). Eu unul sper sa traiesc mai mult macar decat pitigoii din padurea din zona Moara Vlasiei, care, iata, blocheaza sine die constructia tronsonului Bucuresti-Ploiesti. In copilarie m-a invatat un vecin ungur sa prind pitigoi cu o capcana-colivie facuta din arcuri de umbrela. Pot jura cu mana pe inima ca sunt niste pasari foarte smechere; spre deosebire de sticleti, pe care-i poti momi mai usor daca ai intr-o despartitura a capcanei un "chemator", adica un sticlete deja captiv care canta de mama focului atragandu-i pe altii fie pentru a nu ramane singur in colivie, fie pentru a-l elibera, pitigoiul prizonier (daca ai avut sansa sa-l capturezi) tace malc, iar daca se apropie altul, se zbate intre gratii ca turbat, spre a-l avertiza de pericol. N-are, asadar, nici trilurile sticletelui, nici paleta de culori a acestuia. In schimb, datorita acestei smecherii congenitale (comparabila doar cu a cotofenei), s-au inmultit (martori imi sunt nepotii vecinului ungur) peste masura si nu cred ca in padurea din zona Moara Vlasiei sau oriunde altundeva ei ar fi in pericol de disparitie. Dimpotriva, e plina patria de pitigoi. Am putea si exporta. Sa nu se creada cumva ca sunt impotriva programului "Sit Natura 2000" de protejare a speciilor de animale. Dar in ritmul asta protector vom circula peste vreo zece ani nu pe o autostrada, ci pe poteci de vulpi, iepuri, mistreti a la Tziriac, iar in loc de statii de benzina vom avea complexe de colivii pentru pasarele pe care, ai dracului cum sunt, pitigoii le vor ocoli.