Fragila, rasata, expresiva, cu o cumpatare in glas ce adauga un plus de mister intregii ei fiinte, Zeruya Shalev, poate cea mai cunoscuta scriitoare israeliana a momentului, a venit la intalnirea cu mine si cu Riri Sylvia Manor, la ora fixata, intr-o linistita dimineata de inceput de august, in care Ierusalimul parea unul din cele mai sigure locuri de pe pamant. Un scurt dialog purtat sub presiunea timpului, dar nu mai putin interesant, impregnat de modestie si iubire de literatura. Tradus in toata lumea, romanul lui Zeruya Shalev, "Sot si sotie" a fost nomnalizat la prestigiosul premiu Femina. In curand, cititorul roman va lua act de literatura acestei importante scriitoare. Zeruya Shalev, cand ai decis ca esti scriitor? Aceasta s-a transformat in cea mai importanta parte din personalitatea mea, inca inainte de-a sti cine sunt. Niciodata nu am decis sa fiu scriitor. Pur si simplu m-am nascut in acest lucru. M-am nascut in el la fel de natural cum respir. O respiratie cat un drum lung, o alegere care s-a convertit in literatura. Scrisul a inceput la mine, inainte de-a sti ceea ce fac, cu poezii foarte copilaresti. A fost totusi un drum foarte natural si alegerea acestui drum nu am hotarat-o in mod constient. Tot firesc si la fel de natural, a venit si proza. De cand scriu proza, ma straduiesc sa o impac cu poezia, sa fac un echilibru intre ele. Eu simt ca mai scriu inca proza poetilor, in sensul ca stilul nu imi este mai putin important ca actiunea, iar ritmul si metaforele sunt pentru mine nu mai putin importante ca dialogurile. Astfel ca, la urma-urmei nu m-am despartit niciodata de poezie. In afara de vocile tale interioare, ai ascultat scriind si alte voci? Cred ca am fost intotdeauna fascinata de Virginia Wolf. Este o mare scriitoare pe care o admir foarte mult, dar in actul scrierii nu am fost preocupata de modele sau de influente si mi-am ascultat numai si numai vocea interioara. Prin ce experiente si incercari trece literatura israeliana? Eu nu sunt specialista in literatura israeliana, dar pot sa impart cu duiumul impresii foarte personale. Impresia mea este ca literatura israeliana, prin ultimele ei generatii, incearca sa se elibereze pe ea insasi de tot felul de obligatii si de sfori ale generatiilor precedente. La inceputul drumului, literatura israeliana era aplicata pe subiecte nationale, legate de Palestina, de crearea statului, de supravietuirea lui, de infiintarea unei societati noi. In generatia mea directia este mult mai individuala. Exista o oboseala vizavi de subiectele nationaliste si o preocupare constanta vizavi de subiectele universale, iar realitatea israeliana este mai curand fundalul in care se petrec lucrurile. Asadar, nu exista nici tabu-uri si nici complexe. Nu, nu cred ca exista. Eu am impresia ca este vorba de o literatura foarte libera care nu ezita sa atinga subiecte dureroase si subiecte sfinte. Atmosfera este si critica si cinica intr-o oarecare masura. Esti autoarea unei carti care a provocat multe controverse. Ce motive au existat? Este o exagerare a presei. Viata amoroasa trezeste intotdeauna reactii foarte puternice si luari de pozitii negative, dar nu lasa pe nimeni indiferent. Se obisnuieste sa se spuna ca, pentru prima oara in literatura israeliana, exista un amestec de elemente care de obicei nu pot fi asociate. Anume? Descrierea unei obsesii emotionale si erotice intr-o limba poetica, prin folosirea izvoarelor antice ebraice, ca metafora si intriga erotica. In acest sens a fost ceva nou si cititorii au reactionat la atare noutate. Cartea a fost tradusa in 25 de limbi! Asta spune mult. Da, si se face un film, coproductie germano-israeliana, care va iesi curand pe piata. Totusi, erotismul nu este si el un subiect de prea mare consum? Punctul meu de vedere exprimat in roman este altul: atractia sufleteasca ce are asemenea influente erotice. Dar nu asta e principalul. In viata amoroasa nu e vorba de cautarea satisfactiei sexuale, si nici macar de dragoste, ci de cautarea identitatii, a radacinilor durerii si istoria familiala intr-o incercare de-a se elibera de destin.. Ai dus totul chiar dincolo de erotism?.. Da, spun ca este cu mult peste erotism. Un sot si o sotie aflati in plina criza matrimoniala... Este o carte ce descrie criza din viata unui cuplu, si care contine atat descoperiri fizice, cat si sufletesti... In ea am incercat sa pun si sa raspund la intrebari despre casatorie, despre viata de familie.in ce masura fericirea noastra depinde de partener? Pana la ce nivel poti sa te dezvolti, (stand unul langa altul)? In ce masura poti sa-ti pastrezi nucleul personalitatii proprii? Ai mai multe intrebari sau mai multe raspunsuri? Bineinteles, am mai multe intrebari decat raspunsuri, dar eu imi surprind eroii in momente de criza si cred ca, in situatia de criza vorbim mai adevarat cu noi insine si suntem mai dispusi sa platim pretul schimbarii. Eu descriu in carte partea mai neagra, dar nu in mod pesimist, ci in dorinta de-a intovarasi eroii in procesul de masurare a acestei realitati. Au generatiile noi de scriitori israelieni mai putini cititori? Nu, categoric nu! Ultima generatie de scriitori israelieni este acceptata si infloritoare. Majoritatea cititorilor sunt femei care cauta surse de identificare. Dar, impreuna cu asta, in partea nepractica a acestui lucru este inca sentimentul de suspiciune care se manifesta prin incercari de-a pune scriitorii intr-un ghetou, metaforic vorbind. Insusi faptul ca suntem femei face sa ne fie puse intrebari care nu ar fi adresate unui scriitor barbat. Ca si cand am semana perfect una cu alta. Ce probleme au cititorii? O, nu, numai intre scriitori exista probleme. E clar ca elementele autobiografice exista, dar nu ele sunt principalul. Eu nu am nici un interes sa-mi descriu viata. Din cand in cand pot descrie sentimente, dar sa le trec intr-un alt context, in gura altui personaj. Ceea ce ma atrage foarte mult in scris e tocmai libertatea de-a imagina si de-a trai o viata alternativa si transformarea intr-un om complect diferit de mine. Este dorinta oricarui scriitor. Zeruya Shalev, traiesti in Ierusalim, spatiu sacru, dar si nascator de conflicte ce par ireconciliabile... Ce se vede de la ferestrele locuintei tale? Vad coroane de brazi, pe care-i iubesc foarte mult, iar de pe acoperis, daca ma urc, se vad muntii. Din camera in care scriu, vad in schimb terasa vecinilor si-i aud certandu-se... Calatoresti mult? De cand mi se traduc carti, calatoresc foarte des. Am fost in Turcia, Polonia, Norvegia, Franta, Italia, Germania,... In aceste calatorii am intalnit multi oameni care sunt mai importanti ca privelistile. Pentru mine, insa, cititorii sunt cei mai importanti. Ei spun ca romanele mele i-au ajutat sa se inteleaga pe sine, sa-si inteleaga viata. Cand eram tanara, visam sa ajung psiholog, asa ca am o mare satisfactie sa vad ca problemele din carti ii ajuta pe oameni, fiind comune multora. Ce face, de fapt, literatura? Ce terapii miraculoase au loc, cand o parcurgi? Literatura poate apropia inimi intr-un mod treptat, ocupandu-se cu oamenii, cu ce au ei comun. Din nefericire, nu cred insa ca literatura are destula putere ca sa rezolve problemele violente si dramatice ale omenirii. Ne aflam intr-un loc, un bistro ca oricare altul in aparenta, dar care poarta cu sine, ca un mormant, amintirea unei tragedii, Acum patru ani, aici, in interior, in locul unde ne aflam, a avut loc un atac sinucigas in care au murit zece oameni. Dupa cum vezi, viata si-a urmat cursul firesc, urmele au fost sterse, oamenii vin, mananca, beau, asculta muzica, dar grozavia poate oricand sa se repete cu aceeasi bezmetica violenta, pentru ca in fata urii gandirea devine neputincioasa. Eu insami am fost victima unui astfel de atentat si, pe langa sechelele sufletesti, am patimit si fizic, fiind grav ranita la unul din genunchi. Mai port si acum, dupa mult timp in trup, urmele suferintei. Deseori, aceasta suferinta limpezeste sufletul. Cateodata, tocmai intr-un loc linistit, toti diavolii sufletului pot sa se framante. Si numai intr-un loc cu tensiune, sufletul poate sa se echilibreze, desi e clar ca nu exista o reteta universal valabila. Eu simt la modul general ca viata tensionata din Israel, cu toate ca platim un pret, ne tulbura, intr-un anumit fel, ne deranjeaza. (Multumesc poetei Riri Sylvia Manor, pentru ajutorul dat la traducerea dialogului din ebraica).

Iolanda MALAMEN