La Teatrul Masca din Bucuresti a avut loc sambata seara premiera spectacolului "Oglinda", dupa nuvela lui Valeri Briusov, in regia lui Mihai Malaimare. Iar in deschidere, teatrul din cartierul Militari a pregatit un mini-concert in aer liber, de muzica traditionala rusa, sustinut de Ansamblul "Ciubcik" al Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania, intens fotografiat de la balcoanele blocurilor din fata teatrului. Si tot in deschidere a mai fost prezentata o parada de costume rusesti, din colectia "Something Old, something new" realizata de Sergiu Chihaia, masterand al Universitatii Nationale de Arta, manechinele fiind eleve ale Liceului Teoretic "Tudor Vladimirescu". Atmosfera ruseasca, votca, paine si castraveti murati, muzica traditionala si costume, inainte de premiera spectacolului "Oglinda" la Teatrul Masca. Mai putin vizibil decat alte teatre ale Bucurestiului, amplasat intr-un cartier obisnuit, inconjurat de blocuri, Masca vine cu propuneri scenice serioase. Dupa "Intrusa", pornind de la un text al lui Borges si "Oglinda" lui Briusov, Mihai Malaimare promite in curand si "Mantaua" lui Gogol. Un teatru de miscare, in care gestul preia in cea mai mare parte rolul cuvantului, in care povestea se spune intr-o alta cheie si trebuie decriptata din exterior spre interior... "Oglinda", asa cum este pusa in scena de Mihai Malaimare, se desprinde de (con)text si asaza fata in fata cu ea insasi femeia trecuta de prima tinerete. Exista o poveste a lui Borges in care, intre cele doua lumi, cea dinauntrul si cea din afara oglinzii, se isca razboi mare. Cand lumea din afara castiga batalia ii condamna pe ceilalti la o vesnicie de sclavie in apele oglinzii. Cei invinsi sunt inchisi pentru totdeauna in oglinda si condamnati sa le imite miscarile. Povestea din "Oglinda" lui Briusov mi-a amintit de razboiul lui Borges... O femeie vede dincolo de luciul oglinzii o lume intreaga, se vede pe sine insasi in momente diferite ale vietii, iar apoi isi vede imaginea reflectata deformat, in chipul unei alte femei cu care se lupta, de care e invinsa, pe care o invinge la randul ei si cu care face in permanenta schimb de roluri, fiecare ramanand pe rand prizoniera in spatiul din spatele oglinzii. Bine gandita scenic, nuvela lui Briusov imparte scena de la Masca in doua taramuri, al doilea, din fundal, abia ghicit - ca-n oglinda - reflectand franturi din planul principal. Intr-un ospiciu cu personaje fabuloase pline de povesti cutremuratoare, Ea, femeia care se cauta pe sine printre gandurile proprii, se afla din cand in cand in reflexia din oglinda. Interpretata sensibil de Ana Maria Paslaru, mai bine in pasajele de miscare, mai ezitant in cele cateva momente de cuvant rostit, Ea devine femeia tuturor timpurilor, cazuta prada propriilor fantasme. Iar intalnirea cu Cealalta (Victoria Cocias intr-un rol tulburator, dezvaluind o fata surprinzatoare a personalitatii ei artistice) devine de-a lungul montarii intalnirea cu sine insasi. Construit pe ideea dublului, spectacolul de la Masca reflecta in exterior lumea interioara a personajelor, populand-o cu imagini aflate la granita dintre cosmar si vis, cu dansuri stranii executate de fiinte fara chip, pe muzica ruseasca traditionala, printre candelabre somptuoase care coboara din tavan si se amesteca cu ele. Incet, Incet, femeia se intalneste cu sine, la diferite varste, copil, apoi adolescenta, in momente fericite si nefericite, invata sa se descopere si sa traiasca impreuna cu propria imagine din oglinda. Bine rezolvate regizoral, toate aceste intoarceri in timp marcheaza trepte, frumos asumate actoriceste, prin care barierele dintre cele doua lumi se rup si imaginea reflectata o elibereaza pe cea din lumea reala.

Monica ANDRONESCU