Cezar IOAN 

Capacitatea "lor" de a genera realitati care iti ridica parul maciuca este uluitoare. Nu e zi de la Dumnezeu in care, macar de doua-trei ori (pana la ceasul stirilor de seara, unde concentrarea porcariilor difuzate e atat de mare incat deja provoaca, fizic, greata) sa nu scoata pe banda gogomanii care - daca n-ar fi de dimensiuni de-a dreptul catastrofale - sunt de natura sa te amuteasca, sa te zapaceasca. Nici in weekend nu suntem iertati: ici, o deturnare de fonduri judetene a lasat trei sate fara protectie impotriva inundatiilor si 50 de familii au fost luate de ape; dincoace, o retea internationala de traficanti de carne vie se dovedeste a fi planuita, protejata si promovata tocmai de inalti functionari ai politiei, care ar fi trebuit sa o combata... Exemplele pot continua la nesfarsit... Un traitor obisnuit din Romania are (ne)sansa sa vada si sa auda intr-o zi atatea porcarii cate afla un locuitor al unei tari normale intr-o luna. Daca nu ma credeti, cititi o luna ziare europene sau uitati-va la jurnalele de stiri si monitorizati-va reactiile. Si-acolo sunt dezvaluite matrapazlacuri, apar scandaluri de coruptie, uneori crime. Insa, dupa ce inchizi ziarul european sau schimbi canalul, observi ca, de cele mai multe ori, pulsul nu ti s-a modificat deloc, injuratura groasa nu a tasnit, aproape din reflex, de pe buze... Ba chiar iti permiti, ca traitor mandru al Romaniei europene, un zambet superior: sunt fraieri astia, nene! Nici un scandal ca lumea nu-s in stare sa creeze, nici o lacrima nu curge coafezelor care privesc in pauza de masa "PoveStirile adevarate". Chiar si scandalurile de presa sunt oarecum benigne, daca ma-ntelegeti: nimeni nu lesina de furie, nimeni nu-si azvarle televizorul pe fereastra. "Un secretar de stat fura o capra... sau o vie". "Un ministru deturneaza o padure"... Spuneti drept, va mai suna ceva anormal aici? Hai, fiti sinceri, sunt mizilicuri, recunoasteti! La cate se intampla in tara asta, numai de prostioare de-astea n-avem timp! Avalansa de porcarii care se revarsa zilnic in capul nostru e asa de mare incat ne-am desensibilizat. Nu mai tresarim decat de la 1.000 de hectare furate in sus, de la 1.300 de familii inundate (si cel putin 12 sate, daca se poate!). Un primar care fura doar un milion de euro ne starneste doar un zambet - "E prea prost, saracul!" - furtul unei intregi gradini zoologice ne face sa ne gandim la soarta bietelor animale, care se chinuiau in mizerie acolo - "Poate ca le e mai bine in alta parte, ca si-asa se chinuiau". Scriem despre imensa porcarie prin care hipermarketurile, dupa ce s-au consolidat, incep sa influenteze mecanismele de piata, dictand preturile fara vreo legatura cu realitatile economiei libere, si cei mai multi dintre compatrioti ridica din umeri, prea obositi ca sa mai faca efortul de a intelege exact cum anume se intampla asta si cum le afecteaza viata. Pare aproape imposibil ca toate astea sa se intample, simultan, in aceasta Romanie. Si totusi se intampla, chiar daca ne depaseste imaginatia. Iar pe aceasta scena a absurdului tumultuos, apar in fiecare zi si incercarile de deturnare a atentiei de la problemele cu-adevarat importante. In loc de grozaviile care mutileaza social o noua generatie de sacrificiu, pe agenda publica apar - aduse in prim-plan nu din naivitate, ci cu buna stiinta - "cestiuni arzatoare" precum problemele de dictie ale unei odrasle prezidentiale care, in loc sa mearga la orele de gramatica s-a ratacit la salonul de tatuat buze si-a fost parasutata apoi direct pe micile ecrane. Spuneam, la inceput: "Capacitatea "lor" de a genera realitati care iti ridica parul maciuca este uluitoare". "Lor", aici, se refera sumedenia de vietati care populeaza spatiul public romanesc, care ne influenteaza vietile: politicieni, functionari, tehnocrati sau cum-Doamne-iarta-ma!-le-o-mai-fi-spunand. Scriu randurile astea (si) ca un protest public: de cateva zile, un articol despre felul in care familia unui ministru secretar de stat a cumparat o podgorie intreaga cu banii de-un apartament in Balta Alba este amanat la publicare, fiindca apar la fiecare ora porcarii, mai mari. Si din cauza asta, ca ziarist, sunt (un) frustrat!