Romania a fost aleasa sa gazduiasca cel mai mare summit NATO de pana acum (250 de delegatii, din care 23 ale statelor membre, 55 sefi de state si guverne, ministri, personal cu atributii tehnice si de securitate, jurnalisti, un total de cca 7.000 de participanti straini). Desigur, in toata maretia evenimentului din 2-4 aprilie Romania nu este actor principal, ci doar gazda, ipostaza ce-i pune in sarcina, pe langa responsabilitatile logistic-organizatorice, asigurarea securitatii participantilor si a activitatilor ce se vor derula. Din ipostaza mentionata, prilej de mandrie nationala, pot fi extrase substantiale beneficii de imagine, intr-un moment in care imaginea externa a tarii noastre se afla la cea mai scazuta cota. Mult hulitei Case a Poporului i-a harazit destinul ocazia de a fi "sala de bal" a summitului NATO precum si "ring de box" al Consiliului NATO - Federatia Rusa, intrand astfel in randul unor celebre palate ale caror nume se leaga de evenimente istorice cardinale (imi place sa amintesc in acest sens Trianon-ul). E foarte posibil ca evenimentul sa consemneze ultima intalnire a actualilor presedinti ai SUA si Federatiei Ruse, George W. Bush, respectiv Vadimir Putin, care va semana cu o gala de box intre doi campioni la categoria grea aflati in retragere, fiecare dorind sa duca centura cu diamante in propria vitrina. Exista toate premisele ce ne indreptatesc sa estimam un meci fara menajamente, dur, cu multe lovituri sub centura, de ambele parti. Daca se admite absenta arbitrului, in privinta conditiilor de desfasurare a galei, Dimitri Rogazin, reprezentantul Rusiei pe langa Alianta Nord-Atlantica, avertizeaza ca: "este extrem de important ca, pe timpul summitului de la Bucuresti, sa nu intalnim nicio surpriza care sa complice cooperarea Rusia - NATO" (facand astfel aluzie si la faptul ca partea rusa se asteapta la posibile lovituri sub centura). In ciuda aprecierilor conform carora Kremlinul a fost tentat sa decline invitatia la summitul de la Bucuresti, lansata de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, pentru a nu se interpreta ca prin prezenta sa Valdimir Putin ar cautiona noua extindere a Aliantei, acesta va participa la Consiliul NATO - Federatia Rusa spre a demonstra (conform afirmatiilor vicepremierului Serghei Ivanov) ca "in prezent Moscova nu se teme sa abordeze orice problema de securitate a lumii". Pe agenda summitului Agenda summitului, initial axata pe cateva teme indelung pregatite, s-a incarcat recent, modificata de dinamica accelerata a ultimelor evolutii din Balcanii de Vest. Este posibil ca la Bucuresti accentele sa fie puse pe aspectele care se afla in contradictie cu pozitia tot mai ferma a Kremlinului (miza meciului de care aminteam) respectiv: - O noua extindere a NATO in zona Balcanilor (prin admiterea Albaniei, Croatiei si Macedoniei) si pregatirea pentru o viitoare extensie spre frontierele Federatiei Ruse (vizand Ucraina si Georgia). - Analiza problemelor de securitate in Balcanii Occidentali si zona extinsa a Marii Negre, in urma noilor evolutii, marcate de declararea independentei provinciei Kosovo; - Edificarea scutului american antiracheta in Europa Centrala; - Consolidarea Fortei Internationale de Asistenta pentru Securitate in Afganistan (ISAF), aflata sub comanda NATO (unde actioneaza 40.000 de militari, din care 26.000 sunt americani); - Asigurarea securitatii energetice la scara continentului european; In referiri la primele trei aspecte, din perspectiva rusa, toate circumscrise prioritar consolidarii posibilitatilor strategice si de influenta americane in Europa, doar secundar ale Aliantei Nord Atlantice, reprezentantii moscoviti au formulat consecvent atentionari si avertismente din care rezulta opozitia clara a Kremlinului fata de demersurile respective. Nu cu mult timp in urma, abordand tema proiectatei noi extinderi NATO si pe cea privind edificarea scutului american antiracheta in Europa Centrala, presedintele Vladimir Putin a dat de inteles ca se mentine pe pozitia de neacceptare a acestora, afirmand: "Noi ne-am retras bazele din Cuba si Vietnam. Ce-am obtinut? Noi baze americane in Romania si Bulgaria. Nu e vina noastra. Nu noi am inceput sa alocam miliarde de dolari pentru dezvoltarea altor sisteme de armament." Daca aderarea Croatiei, Macedoniei si Albaniei la NATO este imposibil de parat (la Conferinta anuala pentru securitate de la M�nchen ministrul federal al apararii Franz Josef Jung preciza: "este important sa cream o alta dinamica in regiunea Balcanilor, de aceea sper ca la Bucuresti vom fi pregatiti sa deschidem usile NATO"), o noua gonflare a Aliantei Nord Atlantice, tangenta cu frontierele Federatiei Ruse, a devenit pentru Kremlin o proiectie imposibil de acceptat. De unde si reactiile transante in relatiile cu Ucraina pe tema platii gazelor naturale, amenintarea cu redirectionarea rachetelor spre tinte din spatiul ucrainean, precizarea ca Moscova va recunoaste eventuala independenta a provinciilor separatiste Abhazia si Osetia de Sud, aflate acum in teritoriul georgian. Reprezentantii Federatiei Ruse atrag atentia ca declararea unilaterala a independentei Kosovo (pe care nu o recunoaste ca entitate statala de sine statatoare) a creat un efect de domino, un precedent periculos ce poate fi urmat de Voivodina, Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud si... posibil de Crimeea, inspirata de experimentul trasnistrean. In mai multe randuri, pe contextul unor abordari a optiunilor unor demnitari ucraineni de aderare a Ucrainei la NATO, ambasadorul rus la Kiev, Viktor Cernomirdin a precizat ca: "Moscova nu va ezita sa-si protejeze prin toate mijloacele conationalii majoritari din Crimeea si alte regiuni cu pondere ruso-ortodoxa ale estului ucrainean, spre a nu ajunge sub dominatie americana", atragand atentia ca "momentul intrarii Ucrainei in NATO ar echivala cu apasarea pe butonul de declic al unui nou razboi mondial". Scutul discordiei Problema instalarii scutului american antiracheta in Europa Centrala va fi, cu siguranta, ferm respinsa de presedintele rus, care percepe demersul respectiv ca pe o componenta a unei noi curse a inarmarii. Semnificativa este declaratia facuta de Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, la Conferinta pe probleme de dezarmare de la Geneva: "Din nefericire lumea, care s-a dezbarat de Razboiul Rece, nu poate sa ajunga astazi la un echilibru. Prin alocarea a 10 miliarde dolari pentru constructia de sateliti invizibili si a 10 milioane pentru teste de aparare in spatiu impotriva rachetelor, SUA au declansat un nou Razboi al Stelelor". In alt context, la Reuniunea ministrilor Apararii ai statelor NATO de la Vilnius, acelasi demnitar rus a precizat: "trebuie sa fii naiv sa crezi ca o baza americana antiracheta amplasata in Europa ar fi indreptata altundeva decat spre Rusia". Urmare a temerilor mentionate, recent Federatia Rusa si China au elaborat un plan comun de actiune pentru interzicerea desfasurarii de arme in spatiu. Putin stie ca proiectul instalarii scutului american antiracheta pe batranul continent nu se bucura de sprijinul unanim al aliatilor si ca poate stimula in continuare acest curent, valorificand interesul europenilor pentru edificarea securitatii lor energetice, cu aportul gazelor naturale detinute ori controlate de Federatia Rusa, intr-un moment in care se prefigureaza pericolul unei recesiuni economice. Problema Kosovo Declaratia unilaterala a independentei provinciei Kosovo a readus in prim-planul problematicii de securitate riscul resuscitarii tendintelor separatiste in diverse zone ale batranului continent, demonstrand ca harta Europei mai poate fi inca redesenata pe cai aflate in afara regulilor de drept international, ale ONU (rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate), ale Acordului final de la Helsinki, ale prevederilor UE (care se opun acordarii de drepturi colective minoritatilor nationale). In conditiile in care principalele puteri occidentale, in primul rand SUA, apoi Germania, Marea Britanie, Franta si Italia, prin recunoasterea Kosovo ca noua entitate statala, incalca evident normele dreptului international si reguli pe care ele insele le-au statuat, plasandu-se in "logica" dublului standard, precizarile asiguratorii conform carora "declararea independentei Kosovo nu reprezinta un precedent" (formulata recent la Bruxelles de CAGRE) sunt lipsite de credibilitate. "Efectul de domino" al evenimentului consumat, asupra caruia atragea atentia Vladimir Putin la summitul UE-Rusia de la Lisabona, in octombrie anul trecut, reiterat recent, ramane un pericol real, cu aplicatie imediata in Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud (care si-au anuntat intentia de a cere ONU si Rusiei recunoasterea lor ca noi entitati statale). In ceea ce priveste Romania, este ingrijoratoare formularea de atunci a presedintelui rus, care anticipa "incingerea conflictelor inghetate, daca se accepta solutia ilegala si imorala a independentei Kosovo, cu posibilitatea revendicarii Transilvaniei si Dobrogei de catre etnicii maghiari si bulgari". (Semnificative devin, in context: prezenta la Pristina a doi membri ai UDMR, unul fiind si europarlamentar; iesirea in strada a unor etnici maghiari la Cluj, declaratiile conducerii UDMR si votul parlamentarilor sai impotriva Declaratiei recente a Parlamentului de la Bucuresti pe tema Kosovo; precum si resurectia antiromaneasca a revizionistilor bulgari din ATAKA privind Dobrogea). Desigur nu poate fi facuta nicio similitudine intre Kosovo si situatia din Harghita si Covasna, respectiv solicitarile de infiintare a Tinutului Secuiesc, avand in vedere, pe de o parte, absenta violentelor, existenta reala a drepturilor si libertatilor de care se bucura minoritarii maghiari, mergand pana la prezenta consistenta a acestora in Parlament si chiar in Guvern si, pe de alta, calitatea Romaniei de stat unitar, membru al NATO si UE. Insa pericolul radicalizarii atitudinilor nationalist-separatiste ale unor maghiari, cu stimularea, pe cale de consecinta, a reactiilor nationalistilor romani, a crescut intr-un an electoral, cand oricum erau de asteptat retorici pe aceasta tema. Evenimentul din 17 februarie a.c. de la Pristina induce un curs periculos in Balcanii de Vest, fiind pe cale sa amorseze evenimente cu implicatii geostrategice imediate, cel mai probabil separarea nordului provinciei, cu populatie sarba si solicitarea independentei pe o formula similara, apoi revendicarea independentei de catre Republica Sarpska din Bosnia, pe model kosovar ori cel uzitat de Muntenegru. Puterile occidentale care recunosc statalitatea noii entitati Kosovo vor fi puse in situatia jenanta de a se dezice de argumentele cu care acum isi motiveaza gestul politic. Dificultatile de acest gen pot fi accentuate in ceea ce priveste suporterii europeni ai actualelor autoritati de la Pristina daca evenimentele din Balcanii de Vest vor reverbera consistent, stimuland atitudinile separatiste din alte zone (Voivodina, Transilvania, tara Bascilor, Catalunia, Irlanda de Nord, Belgia-in problema flamanda). Entitatea Kosovo nu este "sustenabila" ca stat, neavand institutii, infrastructura si economie viabile, urmand sa functioneze in dependenta de diversi sponsori (precum Transnistria si Ciprul de Nord), primul fiind Albania, tara care insa nu are suficiente surse pentru propria dezvoltare. Pornind de la aceste considerente, diversi analisti estimeaza o implicare substantiala a SUA care, pe traseul estimat de Huntington in lucrarea "Ciocnirea civilizatiilor", faureste un "calcai islamic al Europei", cu utilitate strategica pentru propriile interese in sud-estul continentului, in conditiile in care Grecia si Italia nu mai sunt dispuse sa gazduiasca baze americane. Independenta provinciei Kosovo, urmata de recunoasterea sa de catre SUA si principalii lor aliati, a ingreunat situatia Georgiei si Moldovei, ambele avand motive intemeiate, directe, de a nu recunoaste statalitatea acestei provincii. Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud dar si Nagorno-Karabach, sustinute de Moscova, pot acum, mai mult ca oricand, sa revendice un tratament similar, sa invoce precedentul creat de deciziile puterilor occidentale mentionate, spre a-si declara independenta si a cere sa le fie recunoscuta statalitatea. Paradoxal, din evenimentele legate de independenta si recunoasterea noii entitati Kosovo, sub influenta si cu sprijinul SUA, extrage foloase Moscova, careia i-au fost furnizate noi argumente de a se opune demersurilor de extindere a NATO si instalarii scutului american antiracheta in Europa. Kremlinul va sustine ideea ca nu poate avea incredere in statele ce incalca normele dreptului international, regulile si acordurile pe care le-au semnat. in plus evenimentele actuale au crescut cota de imagine in Federatia Rusa a lui Vladimir Putin, pe cele de a-l impune ca succesor pe favoritul sau Medvedev si, concomitent, de a-si adjudeca functia de premier. Ca urmare, tarul Putin, mai puternic si mai motivat ca oricand, la Bucuresti se va folosi de abilitatile sale de judocan pentru a-si infrange adversarul, si, printr-un procedeu specific va prelua ceva din elanul acestuia spre a-l fixa la podea. Amenintarea din Afganistan Moscova mizeaza si pe diminuarea coeziunii din interiorul Aliantei ce pare sa fi fost generata de situatia din Afganistan unde oficialul britanic Paddy Ashdown, fost inalt reprezentant al ONU in Bosnia-Hertegovina, estimeaza ca "infrangerea este acum o posibilitate reala, din cauza lipsei unei strategii internationale, scaderii sprijinului public pe ambele coaste ale Atlanticului si confuziei din cadrul NATO" atentionand ca "un eventual esec va antrena consecinte foarte grave". De altfel, insusi Jaap de Hoop Scheffer a atentionat, in cadrul Reuniunii ministrilor Apararii de la Vilnius, ca "un eventual esec al NATO in Afganistan ar fi urmat de atacuri teroriste asupra statelor occidentale". La randul sau, secretarul american al Apararii, Robert Gates, a criticat lipsa de coeziune in cadrul Aliantei: "Ma tem ca NATO devine o alianta cu doua viteze in care unii aliati sunt gata sa lupte si sa moara pentru securitatea omenirii, nu astfel procedeaza toti" vizand, in critica sa, Germania, Franta, Italia si Spania. Trimiterea criticii mentionate catre acestea este mai clar dedusa din precizarea ambasadorului american la NATO, Nuland Victoria: "cu ocazia Summitului de la Bucuresti vom cere din nou, intr-o maniera presanta, tuturor aliatilor nostri, inclusiv Germaniei, sa contribuie in mod echivalent, soldat pentru soldat, euro pentru dolar". Acelasi reprezentant al SUA a apreciat ca "acum NATO se confrunta cu cea mai mare provocare din istoria sa de 50 de ani" si a pledat pentru consolidarea fortelor din Afganistan unde: "angajamentul este o investitie pentru securitatea noastra comuna si catalizator pentru adaptarea Aliantei la provocarile secolului al 21-lea". Dintre problemele ce vor fi discutate la summit pe noi ne intereseaza in mod deosebit cele legate de securitatea energetica in conditiile in care cocosismul antirusesc al presedintelui nostru ne-a vaduvit de accesul direct la traseele hidrocarburilor din Federatia Rusa. Tarul tuturor Rusiilor si hidrocarburilor de care depinde un continent si-a tesut in timp peste acesta o panza de gazoducte si oleoducte, iar acum asteapta tenace, precum inteligentul paianjen, albina ratacita de roi sa-i cada in plasa. Roiul nu o mai poate salva, iar regina se margineste sa constate resemnata... pierderi colaterale! "Preliminariile" expuse indreptatesc estimarea conform careia la inceput de aprilie, la Bucuresti se va derula cel mai mare eveniment politic pe care i-a fost dat Romaniei sa-l gazduiasca vreodata, transfigurat intai intr-un bal al aliatilor invitati sa-si armonizeze cat mai bine pasii de dans, urmat apoi de ultima gala din meciul greilor ce si-au anuntat retragerea din ring. Foarte probabil meciul va ramane indecis urmand ca centura de diamant sa fie adjudecata de urmasii lor (oricum Putin a inceput deja cariera de antrenor pentru elevul sau favorit Dimitri Medvedev) in timp ce Bush asteapta rezultatul unei selectii mai largi. Alina Gh. Grigore Asociatia pentru securitate si cooperare regionala, Alianta