Indiscutabil, Dinamo este singura echipa din tara peste care au trecut absolut degeaba acesti ultimi 18 ani. E drept ca acum sunt alt fel de militieni, mai manierati, mai ferchezuiti, mai volubili, insa in ciuda acestei spoieli, in "Groapa" din Stefan cel Mare spiritul zbanghiu al decrepitului Postelnicu si al soborului sau de generali care indeosebi in anii '80 infestau tribuna 0 este pururi viu. Cum spuneam, AStia noi au astazi afaceri cu fatada de onorabilitate, iti vorbesc de management, infrastructura, rentabilitate, profesionalism ori fluctuatii valutare cu aceeasi dezinvoltura cu care in trecut balmajeau despre plusvaloare, proprietari, producatori si beneficiari sau despre decadenta capitalismului, dar indarat raman cam aceiasi plutonieri marginiti, beizadele degenerate, loaze dezgustatoare ori martoage batrane care subzista din rememorarile unui trecut sportiv oarecum decent. Te Si miri cA Intr-o asemenea serparie mai exista si suporteri care an de an iau in serios promisiunile intr-un viitor grandios, in construirea unei superputeri fotbalistice pe un atare fundament, intr-o prezenta glorioasa in grupele Ligii Campionilor si care, in sublima lor naivitate, au batut, iata, drumul pana in Ucraina pentru a-l convinge pe Mircea Lucescu sa-l renege pe Rinat Ahmetov si milioanele de euro in care acesta il ingroapa si sa se intoarca pe banca lui Dinamo ca sa scoata untul din Moti, Pulhac si Ropotan. ASa cA toatA aceastA galceava generalizata de la club nu are cum sa mire ori sa surprinda nici macar neplacut pe cineva. Nu, pentru ca ceea ce se petrece acum in conducerea celor de la Dinamo nu reprezinta altceva decat reproducerea in miniatura ceea ce s-a intamplat la varful societatii noastre din '90 pana acum, unde s-au zbenguit alte rase de netoi.

Constantin DINU