Isle of Wight este o insula la trei mile sud de coasta Marii Britanii. Un loc de vacanta preferat de bogatasii snobi, ideal pentru plaja si iahting. In 1970, la sfarsitul lui august urma sa se tina a treia editie a unui festival de rock mamut, in aer liber. Aici urma sa debuteze, intr-un jam session istoric, cvartetul Hendrix, Emerson, Lake & Palmer, pe care presa britanica se si grabise sa il numeasca HELP. Spre deosebire de editiile trecute, in acel an, opozitia rezidentilor insulei fata de invazia unui puhoi de indivizi pe care ei ii numeau "hipioti", "nespalati" sau "lepadaturi" este mult mai puternica si mai bine organizata. Se tin mai multe scrutinuri locale, iar majoritatea este categoric impotriva organizarii fetivalului. Asa se face ca, spre deosebire de anii trecuti, este mult mai greu de gasit un loc de inchiriat pentru cele sase zile cat trebuia sa dureze festivalul. Organizatorii trebuie, in cele din urma sa se multumeasca cu un loc numit Afton Down, special desemnat de localnici ca fiind singurul acceptabil, tocmai pentru ca parea impracticabil. Era un deal in apropiere de satul Freshwater. Un loc imposibil. Transportul celor 600.000 de spectatori (insula numara 100.000 de locuitori), al instrumentelor muzicale, al scenei si luminilor, al materialelor, alimentelor si bauturii se transforma intr-un cosmar". Isle of Wight Festival 1970" este un urias paradox. Un festival prost organizat devine pana la final cel mai important din istoria rock-ului. Cu invitati mai multi si mai "grei" chiar decat la Woodstock, dar si cu o audienta mai numeroasa. Din pacate, programele lui Hendrix si ale ELP nu pot fi armonizate. Noul trio canta in seara lui 29 august, Hendrix pe 31. Debutul HELP este ratat. Se spera ca doar pentru putin timp. N-a mai avut loc niciodata. Ramane, insa, ca "The Isle of Wight Festival 1970" , 26 - 31 august, a fost un moment de gratie. Afisul este uluitor. Irepetabil. Au cantat printre altii: Joan Baez, Cactus, Chicago, Leonard Cohen, Miles Davis, Donovan, The Doors, Family, Free, Heaven, Black Widow, Hawkwind, Jethro Tull, Kris Kristofferson, Melanie, Joni Mitchell, Moody Blues, Pentangle, Procol Harum, Pink Fairies, Taste (trioul lui Rory Gallagher), Ten Years After, Supertramp, Sly & The Family Stone, The Who. Si Jimi, bineinteles. I-a avut in deschidere pe Jethro Tull!!! Impreuna cu Billy Cox la bas si Mitch Mitchell la tobe, face minuni pe scena. La un moment dat, in timp ce isi stoarce chitara de efecte neverosimile cantand "Machine gun", amplificarea sa intra in interferenta cu sistemul audio de securitate. Jimi se opreste si, calm, isi invita audienta sa ia o pauza si sa-si cumpere cate un hot dog pana se remediaza defectiunea. A fost ultimul lui concert. Trei saptamani mai tarziu, pe 18 septembrie 1970, Jimi Hendrix moare, lasandu-ne sa visam la ce ar fi putut deveni muzica, daca geniul sau s-ar fi intalnit cu cei trei colosi, Emerson, Lake si Palmer. Cat despre ELP, prestatia de pe Isle of Wight este al doilea lor concert, dupa debutul din urma cu o saptamana de la Plymouth Guidhall. Cum publicul nu cunostea inca muzica lor, atat de "altfel", show-ul a fost o nebunie. Printre altele, canta in prima auditie "Pictures at an Exhibition", prelucrare dupa celebra opera a lui Mussorgsky orchestrata de Ravel. Keith canta la orga Hammond si la pian. Supriza o constituie insa sintetizatorul. Este probabil momentul consacrarii moog-ului synthesizer ca instrument solist. Pana atunci, inventia din 1964 a doctorului Robert Moog fusese folosita mai ales ca emitator de efecte speciale. Rezultatul este fulminant. Publicul, in extaz. Criticii muzicali de la revistele de specialitate se intrec in elogii. Dar sunt si exceptii. John Peel, un DJ foarte popular pe atunci in Marea Britanie, scrie:"A tragic waste of time, talent and electricity." (va urma)

Adrian PATRUSCA