Zoe PETRE 

Am tot deconspirat informatori, am tot incercat sa aflam cine ii recruta si ii exploata. Acum constatam insa ca un punct strategic al acestui univers subteran al violentei de partid si de stat ne era practic necunoscut. Nu e vorba de un procuror sau altul, ci de intregul sistem, pervertit in insasi esenta lui de un hatis de complicitati oficiale care l-au transformat intr-o devalmasie de ofiteri acoperiti, tortionari in uniforma si tortionari in civil. Societatea civila si institutiile statului de drept trebuie sa-si uneasca fortele pentru desecretizarea imediata a documentelor referitoare la aceasta grava siluire a Justitiei, si asta din cel putin trei motive. Cel mai important este acela ca, in masura in care afirmatiile la care ma refer se dovedesc adevarate (eu nu am dubii de fond, altii poate le au, sau se prefac a le avea), ele probeaza anihilarea principiilor insesi ale Justitiei in regimul comunist. E ca si cand ai spune ca orice jurist de succes a urmat nu Facultatea de Drept, ci Facultatea de Stramb. A invatat nu cum sa judece in functie de probe, ci in dispretul acestora, nu cum sa pedepseasca falsul, ci cum sa-l comita. E ca si cand facultatile de medicina ar pregati ucigasi in serie, iar seminariile teologice - profanatori profesionisti. Caracterul orwellian al acestui univers unde injustitia defineste justitia, tot asa cum Ministerul Adevarului defineste minciuna, se adauga cu o forta de convingere superlativa celorlalte dovezi cu privire la caracterul criminal al regimului comunist. Nimeni n-ar mai putea pretinde alt raport stiintific pentru a se lasa convins sa-l condamne. In al doilea rand, asemenea cercetari ar putea pune capat legendei dupa care caracterul represiv al acestui regim s-ar fi limitat la "obsedantul deceniu". Toate ororile pe care le evoca amintirile scolarizarii la Bran apartin perioadei de dupa amnistia din 1964, epocii de glorie in care Ceausescu inca nu intinase - stiti dvs. ce, anilor in care urca voios in ierarhie dl. Iliescu insusi. Probele erau falsificate de procurori nu in vremea lui Dej, care nu se sinchisea prea mult de probe, ci in vremea resurgentei "patriotice" a lui Ceausescu, spre care privesc cu imbecila nostalgie atatia contemporani; atunci erau oponentii regimului internati la balamuc - ba chiar, sustine intervievatul, otraviti cu droguri halucinogene; inainte, ei ar fi fost, simplu si popular, trimisi la Canal. In fine, dar nu in ultimul rand, o asemenea investigatie ne-ar permite sa discernem cati dintre elevii scolii lui Dracula de la Bran functioneaza inca in sistem, si in folosul cui. De trei zile, am inteles de ce a fost atat de sistematic blocat procesul tortionarilor lui Gheorghe Ursu: daca unul dintre ei, Tudor Stanica, era un fel de manual pe doua picioare de la care invatau toti juristii de varf cum sa tortureze fara sa lase prea multe semne, de ce ne-am mai mira ca a fost protejat? Si iarasi, de ce ne-am mira de decizia Curtii Constitutionale referitoare la legea de deconspirare a politiei politice, cand raportor a fost dl. N. Cochinescu, procuror cu o coplesitoare experienta? E drept, CV-urile colegilor d-sale sunt cu mult mai discrete cu privire la "mapa profesionala" a acestor domni - si doamna - inainte de 1989, asa ca nu putem afirma, ci doar banui unde si-au completat studiile. Astept cu nerabdare ca documentele sa ajunga la CNSAS si sa-mi spulbere - sau nu - banuielile.