Vine acum un tanar critic literar, Andrei Terian, mult mai bine echilibrat intelectual decat Mihai Iovanel, si ii face statuie Vadimului din acei ani '80. Cica acel Vadim ar fi fost un mare strateg cultural, care ar fi precipitat "coagularea antiprotocronistilor ca grup" (alaturi de Monica Lovinescu si contrar intereselor ei). Nimic mai fals. Nici Monica Lovinescu nu a jucat un rol direct antiprotocronist (ci unul direct anticeausist), nici Vadimul acelor ani n-a avut cap de comandant de osti. Comandantul ostirii protocroniste era altul. Acest curent cultural nationalist antilovinescian, anti-occidentalist, adica, s-a nascut in ceata de aur din capul lui Nicolae Ceausescu, autorul Tezelor din iunie (1971). Sa nu ne ploconim la Occident! - asta era directia. Locotenentii ceausisti au fost mai multi: Dan Zamfirescu si Mihai Ungheanu, in prima linie. Ei au dirijat transformarea unei carti de Edgar Papu intr-un fel de Coran al nationalismului nostru. Mai era putin si s-ar fi demonstrat ca Homer a fost influentat de Deceneu, Dante de autorul Mioritei si Shakespeare de Neagoe Basarab. Coagularea antiprotocronista n-a fost sub comanda unor sefi culturali, fie ei si de talia Monicai Lovinescu. Orice student la filologie, inca din anul intai, isi putea da seama ca ne aflam intr-o imitatie de nationalism de tip sovietic. Ei, sovieticii, au inventat, pentru gloria lor stiintifica, ideea ca totul, focul, roata, acul si barosul, penita si stiloul, toate, toate au fost descoperite de capsoarele lor pline de votca ruseasca. Asta a fost si protocronismul, chiar daca Ungheanu umbla mai mult treaz, iar Zamfirescu era beat doar de pofta de putere. Vadim era un sergent si el pe-acolo, care stia dureros ce e suta de lei. Tot ce a fost el in stare sa faca a fost sa umble dupa niste semnaturi (la ordinul lui Eugen Barbu, comandat de Iulian Vlad) pe un memoriu pentru scoaterea lui Eugen Lovinescu din circulatie, dar nu pentru ca n-ar fi fost un bun national, ci pentru ca li se parea lor ca a devenit un stindard al culturalilor iudaizati din presa de partid (toata era asa, de partid).

Ioan BUDUCA