Sorin ROSCA STANESCU 

Din aceasta perspectiva, discutiile purtate la sfarsitul saptamanii trecute de Calin Popescu Tariceanu cu Adrian Nastase si Ion Iliescu par a prefigura o viitoare coalitie care poate merge pana la formarea primului guvern de dupa alegeri. Daca asa stau lucrurile, atunci supozitiile pe care le-am lansat in ultimul editorial se confirma mai devreme decat am crezut. Numai ca realitatea nu este chiar atat de simpla. Este adevarat ca PSD face jocurile. Avand cea mai mare capacitate de a se alia cu unul dintre ceilalti doi mari jucatori politici. Este la fel de adevarat ca realitatea impusa de optiunile previzibile ale electoratului impune un joc al aliantelor. Si, in consecinta, este la fel de adevarat ca orice politica de acest gen presupune realizarea unui motor in doi timpi. Timpul unu fiind reprezentat de anumite intelegeri pentru alegerile locale, iar timpul doi de modul de desfasurare a celor parlamentare. Dupa care ar exista, teoretic vorbind, si posibilitatea timpului trei, al prezidentialelor. Dar PSD nu este de nimeni si de nimic impiedicat ca, urmarind cu consecventa o asemenea strategie, sa joace la doua capete. Ne putem astepta si la o intalnire la fel de putin secreta intre lideri PSD si lideri PDL. De data aceasta, smecheria ar fi ca reprezentantul primului partid ar fi Mircea Geoana si, eventual, Corlatean. Sau Diaconescu. Ce semnificatie are, pana la urma, aceasta strategie PSD pe care imi permit sa o cataloghez drept motor politic in doi timpi? In conditiile in care electoratul roman este la fel de divizat si la fel de antagonizat ca la alegerile precedente si doar eventualele aliante se pot schimba, este clar ca PSD, pentru a-si indeplini obiectivul de a face parte din viitorul guvern, trebuie sa opteze definitiv, inaintea alegerilor locale, pentru o formula sau alta. Se va alia fie cu PNL, fie cu PDL. In prima varianta, are certitudinea ca ar putea conduce urmatorul executiv, in cea de-a doua rezultatul este incert, depinzand de punctajul obtinut in alegeri in comparatie cu PDL. In al doilea rand, Capitala devine cel mai interesant experiment politic, nu numai pentru localele din acest an, ci si pentru parlamentare. Sub aspect psihologic, chiar si pentru prezidentiale. Se cunosc unii dintre principalii candidati la Primaria Generala a Capitalei, pana acum un fief al dreptei. Sunt Sorin Oprescu - PSD, Ludovic Orban - PNL, ramanand inca un mister reprezentantul PDL. Indiferent cine va fi acesta din urma, este limpede ca nimeni nu poate castiga in primul tur de scrutin. O intelegere politica in acceptiunea motorului in doi timpi presupune sprijinirea celui mai bine plasat in al doilea tur. Daca PSD bate palma cu PNL si, sa spunem, doctorul Sorin Oprescu obtine in primul tur punctajul maxim, atunci, in mod explicit, manifest, suta la suta transparent, electoratul PNL va fi chemat in al doilea tur de scrutin sa-l sprijine pe reprezentantul PSD. Intr-o intelegere de aceeasi natura PSD - PDL, scenariul s-ar putea repeta. Dar, dat fiind faptul ca, prin opozitia pe care o face actualei guvernari, PDL este perceput de bucuresteni drept un partid de dreapta, s-ar putea ca cel mai bine plasat sa fie candidatul acestui partid. Ceea ce nu ar fi la fel de convenabil pentru PSD. Scenariul de mai sus poate fi aplicat in toate localitatile. Ceea ce inseamna ca finala marii confruntari politice a inceput saptamana trecuta. Pentru PDL, o alianta a celorlalti doi ar putea avea efecte devastatoare. Dar, repet, chiar daca va exista un motor politic in doi timpi, modul in care va fi el construit ramane inca sub semnul intrebarii.