Ne aflam in momentul in care se apropie de final caderea pieselor jocului de domino reprezentand geografia puterii politice de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Au disparut sistemele de forta care au asigurat balanta puterii mondiale in formula "echilibrului terorii". De la un raport binar, el s-a transformat rapid in unul multilateral prin aparitia unor actori cu comportamente aleatorii, acum factori imponderabili si generatori de amenintari multiple. A urmat decredibilizarea din ce in ce mai accentuata a institutiilor internationale ce exprimau vointa politica de dupa razboi de a crea un cadrul global pentru prevenirea si gestionarea conflictelor. Ultimul episod al neputintei ONU este reuniunea Consiliului de Securitate in care nu s-a putut ajunge la o decizie privind condamnarea actului terorist impotriva scolii rabinice din Israel deoarece discutia s-a purtat pe argumentul "mortii vostri nu sunt mai buni ca ai nostri", unele tari solicitand introducerea in declaratie si a condamnarii raidurilor armatei israeliene in Gaza, soldate cu multe victime civile. Rezultatul? Declaratia fara precedent a ambasadorului israelian care a spus ca decizii nu se pot lua atata timp cat teroristii sunt reprezentanti in Consiliul de Securitate. Din nefericire, ONU nu mai inseamna nimic, nu mai are nici un fel de putere, organism demodat luat in deriziune de toti marii actori. Cauza? Prea multi actori, au argumentat unii analisti. Aceiasi care-si pun mari intrebari privind viitoarea functionare institutionala a UE si NATO, cu din ce in ce mai multi participanti cu drept de vot, dupa valuri succesive ale extinderii. Valuri care vor continua sa se produca, fara o perspectiva clara asupra definirii limitei spatiilor de securitate si a posibilitatii reale de sustinere a noilor tipuri de operatiuni care sa credibilizeze unitatea acestor spatii. In fine, a urmat episodul Kosovo, prost pregatit si gestionat catastrofal, in ciuda angajamentelor repetate in disperare de oficialii europeni si americani care asigurau ca nu este nicidecum vorba despre o situatie care sa creeze un precedent. Ipocrizie sau incercarea de a proiecta spre alte orizonturi scenariul dezmembrarii Iugoslaviei? Orice ar fi, punctul urmator al parcursului caderii pieselor de domino merge exact spre spatiile de unde se aud voci care vor o aderare cat mai rapida la UE si NATO. Precedentul Kosovo a spart ultima bariera de securitate a jocului, anuland angajamentul solemn de respectare a granitelor existente si a suveranitatii nationale. Echilibrul a fost rupt. Marii jucatori aflati in expectativa sunt siliti sa reactioneze pentru a nu vedea replici Kosovo pe teritoriul lor national. Analistii geo-strategici spun ca a fost distrus definitiv "principiul siheyuan". Siheyuan inseamna "o gradina inconjurata de patru case", imaginea izolarii Chinei fata de lumea exterioara si concentrarea sa exclusiva, timp de milenii, spre treburile interne ale Imperiului de Mijloc. La fel ca Moscova dupa caderea comunismului. Cum nu se poate schimba sensul caderii pieselor de domino, deoarece "principiul siheyuan" este anulat, cine se va ocupa de gestionarea haosului? NATO are ambitia istorica de a da un raspuns. Si Putin sa ofere o replica. Fiecare incercand sa construiasca noul "principiu siheyuan" in raport cu ceea ce este noua situatie geo-strategica a acestui inceput de secol. Teoria inversa a dominoului este imposibila pentru ca trebuie anulata forta gravitatiei. Iar teoria haosului spune ca piesele jocului nu pot sta foarte mult risipite pe masa, caci sistemele tind in mod natural sa se ordoneze, sa iasa din haos. Cine urmeaza sa dea acum cartile?

Cristian UNTEANU