Cert este ca manifestarea s-a bucurat de o buna audienta. Ceea ce, la urma urmelor nu e rau deloc. Concertul a fost organizat sub auspiciile unei formatii muzicale, Camerata "Dorin Teodorescu", ce incearca discret, dar cu tenacitate si profesionalism sa-si faca loc printre suratele mai mari si prestigioase ale Bucurestilor. Unde, de ce sa nu recunoastem, de actualitate si interes imediat sunt votul uninominal si situatia traficului auto - subiectul ar merita macar o opereta! O formatie relativ noua, alcatuita din instrumentisti de la Opereta, Opera si Orchestra Nationala Radio, dar si tineri studenti de la conservator. Dirijorul serii a fost junele Cristian Lupes, cu deja o promitatoare cariera de sef de orchestra, care a propus un manunchi de piese de mare popularitate si audienta. Prima lucrare, faimosul si mult indragitul menuet de"Boccherini", care poate deschide pofta pentru muzica simfonica si celor mai indarjiti iubitori de manele, curat si cuminte executata. Au urmat doua momente vocal-simfonice, in care "Ave Maria" de Schubert si o "Arie" din opera "Euridice" a lui Haendel au fost interpretate de Cioca Raluca, o promitatoare voce de soprana pentru anii ce vin. In paranteza fie spus, ne-am permite a avansa sugestia ca frumoasa cantareata sa-si gaseasca un alt nume, mai adecvat, pentru scena. Vedeta serii a fost insa indubitabil pianistul Horia Mihail, care, senin, degajat, cu mult farmec si naturalete a interpretat un concert de Haydn, in re major. Pianul a sunat clar si majestuos - mai ales in lenta parte a doua - chiar daca sincopat de neasteptate si nerabdatoare aplauze au izbucnit si cand nu trebuia. Remarcam cu bucurie ca in ultimele saptamani se buluceste lumea la concerte simfonice, dar cateva recomadari ar trebui cumva facute mai noilor melomani. De exemplu garderoba este gratis peste tot, intratul cu pungi si pachete in sala de concert este inadecvat, ca si aplaudatul aiurea, care perturba muzicienii si atrag zambetele condescendente ale celor de pe scena. La fel si fataiala incontinenta prin sala a celor care filmeaza sau fac poze, observatii valabile si pentru concertele organizate de ICR, Institutul Francez sau cel polonez, unde un public nerodat cu exigentele unui concert simfonic a creat o atmosfera, adevarat, mai relaxata, dar inadecvata pretentiilor muzicii simfonice. Ne-a bucurat prestatia senioriala a lui Horia Mihail, la fel de sigur pe el si in frac, si in tricourile neortodoxe care il insotesc mereu alaturi de o anume bucurie de a canta. Pe dirijorul Cristian Lupes, exact si constiincios ca un ceasornicar elvetian, cum l-am mai vazut-auzit si la Cotroceni, l-am urmari cu interes si cu o orchestra " mare.... A fost si un intermezzo poetic cu actorul C-tin Florescu, din care am retinut doar versurile de incheiere, "cine are curajul sa sarute o glezna, daca ea nu schioapata?" si a caror semnificatie subterana ne-a scapat. Autorul a ramas necunoscut, nu am reusit sa-l identificam. Finalul concertului fara pauza a adus in scena si un cor, "Consonance", al unor tinere vlastare muzicale de la Liceul "Dinu Lipatti" - dirijor profesoara Lacramioara Pauliuc - care alaturi de orchestra deja intarita cu suflatori cu experienta. S-a interpretat o piesa de Antonio Vivaldi. "Gloria" in re major, RV 589 , o jucarea preclasica a incheiat glorios o seara de buna muzica si frumoase intentii. Dorite si binevenite aceste concerte populare, o buna propaganda adusa marii muzici clasice si bun prilej de afirmare a unor tinere talente. Nu putem trai doar cu zeii ce domina enciclopediile si DVD-urile, un anume aer de tinerete si prospetime e bine-venit intotdeauna. In acelasi registru studentesc am atrage atentia dragutei concert maestre a orchestrei sa lungeasca partea de sus a costumatiei, extrem de economic realizata, mai ales pentru ca in momentele cand se intoarce cu spatele la public sa nu deturneze atentia celor care urmaresc acordarea instrumentelor. Este limpede, primavara da tarcoale.

Bedros HORASANGIAN