Sorin ROSCA STANESCU 

Indiferent ce partid obTine punctajul maxim, daca nu isi construieste un sistem de aliante, nu va putea obtine validarea guvernului sau in fata Legislativului. Este posibila, de aceea, o lunga perioada de crize si convulsii si de blocaje chiar dupa incheierea alegerilor. Motiv pentru care, chiar daca toti liderii politici refuza oficial ideea unor aliante pre-electorale, o asemenea posibilitate este din ce in ce mai intens sondata. Se vorbeste despre o intelegere PSD-PNL. Dar si despre posibilitatea ca PSD sa se alieze, totusi, cu PD-L. Putem emite, in acest sens, o prognoza corecta? Daca judecam lucrurile pe baze doctrinare, atunci nu este deloc exclus ca marele pierzant al alegerilor parlamentare din 2008 sa fie chiar partidul cel mai bine plasat. Respectiv PD-L. Pentru ca este lovit chiar de "blestemul familiei". Teoretic, pentru a forma un guvern, oricine se poate alia cu oricine. In baza unor intelegeri pre-electorale sau chiar exclusiv post-electorale. Numai ca, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. PD-L a demonizat ani de-a randul PSD, mergand atat de departe, incat, pana recent, a avut chiar inscrisa in statut autointerdictia de a se alia cu socialistii. In urma cu o luna, fruntasii PD-L au declarat ferm ca vor refuza orice fel de alianta la guvernare cu UDMR. Ca sanctiune pentru faptul ca UDMR a fost singurul partid parlamentar care a sustinut independenta Kosovo. In fine, nici relatiile PD-L - PRM nu sunt bune. Dimpotriva. Ostilitatea intre cele doua partide e manifesta. Gazul, in ceea ce priveste capacitatea de a se alia, este turnat pe foc de presedintele Traian Basescu. Perceput drept adevaratul lider PD-L. Intrucat este de presupus ca acesta va participa in competitia prezidentiala in lupta cu reprezentantii celorlalte partide este improbabil ca acestea sa faca acum intelegeri, pentru o viitoare alianta, chiar cu principalul adversar. Cu atat mai mult, cu cat Basescu este acuzat, ca de altfel si liderii PD-L, ca in batalia politica a utilizat arma dosarelor penale. Atata timp cat Nastase a vrut sa-l arunce dupa gratii pe Basescu si Basescu incearca acelasi lucru cu Nastase, va fi dificil de identificat o compatibilitate in sensul intelegerilor politice intre PD-L si PSD. Dar cheia pentru raspunsul corect la dilema cine cu cine s-ar putea alia este de natura doctrinara. Oricat ne-am amuza sau ne-am ingrijora de lipsa de seriozitate a partidelor politice, in raport cu amprenta ideologica a familiilor europene din care fac parte, ea totusi exista. Din aceasta perspectiva, trebuie sa ne amintim aventura ideologica prin care a trecut PD, transformat astazi in PD-L, de la alegeri si pana in prezent. Initial, imediat dupa 2004, in unele cercuri liberale, era analizata ipoteza unei schimbari doctrinare de macaz. Prin transformarea PNL in partid de dreapta. Popular. Ba mai mult. Era analizata si ipoteza in care un asemenea partid popular s-ar putea forma de sus in jos. Prin constructia "spontana" a unei noi majoritati in Parlamentul Romaniei. Deputati si senatori care, impartasind ideile dreptei, ar fi format un nou partid. Ei urmand sa fie majoritari. Dar nu a fost sa fie. Traian Basescu a prins ideea din zbor si, intelegand ca ramane liber culoarul dreptei, printr-o miscare pe cat de indrazneata, pe atat de riscanta, a smuls Partidul Democrat din Internationala Socialista, aruncandu-l in bratele popularilor europeni. Peste noapte. Ulterioara unificare cu liberalii dizidenti s-a produs nu sub semnul social-liberalismului, preconizat de Valeriu Stoica, ci sub cel al partidului popular. Si atunci, cine este mai bine plasat doctrinar pentru o alianta cu PSD? Evident, PNL. Este "blestemul familiei".