Nu stiu daca exista o sintagma asemanatoare visului american in franceza, dar, daca ar exista, i s-ar potrivi perfect compatriotului nostru Radu Mihaileanu. A fugit din Romania in 1980, pentru ca nu putea trai fara sa spuna ce gandeste. Desi visul lui era sa ajunga in Franta, de teama ca ii va fi refuzata viza, a cerut una pentru Israel, sa-si viziteze bunicul. Si-a pus cat mai multe haine una peste alta, ca nu putea sa-si ia cine stie ce bagaj pentru doua saptamani, cat avea permisiunea "tovarasilor" sa plece, si-a instruit mama sa nu-i dea cumva lacrimile pe aeroport, ca ar da de banuit "baietilor cu ochi albastri" si si-a luat zborul. Acum a revenit la Bucuresti pentru pregatirea noului sau film, "Concertul", care a obtinut cea mai mare finantare - 1,6 milioane lei - la cea de-a doua sesiune a concursului Centrului National al Cinematografiei din 2007, Sectiunea consacrati. Ca sa parafrazez titlul celui mai recent lungmetraj al lui Radu Mihaileanu, "Va, vis et deviens", a plecat din Romania, a trait in Franta si a devenit regizor, scenarist, tatal a doi baieti frumosi, cavaler al Ordinului Artelor si Literelor, producator, castigator a zeci de premii, printre care si un Cesar, bogat sufleteste... Ordinea e aleatorie. La urma urmei, ce-a invatat despre el si despre viata in calatoria asta de aproape 28 de ani, il intreb. Sta pe ganduri cateva secunde si-mi raspunde: "Sper sa fi invatat sa devin un pic mai uman, atata tot". A trebuit sa invete si sa se adapteze la o alta cultura, sa supravietuiasca intr-o alta civilizatie. Apoi, a avut sansa sa intalnesca multi oameni interesanti, alte culturi - Franta, Asia, America, Africa? "Africa m-a influentat mult. Am gasit un fel de Valenii mei de Munte, dar la puterea o suta. Copii care se duc in picioarele goale la scoala care e la zece kilometri distanta, oameni saraci. Iar cand oamenii sunt saraci, discuti cu ei despre lucrurile esentiale, despre viata". Important e sa evoluezi Ii amintesc teoria fulgului de zapada, care e diferit in functie de zona unde te nasti. Care e fulgul lui, cel de aici, combinat cu cel de acolo? "Eu tot spun povestea lui Abraham, caruia Dumnezeu ii zice: Ca sa urci in Israel - urcatul asta, pentru mine, inseamna sa urci in tine insuti - trebuie sa traversezi raul. Iar a traversa raul inseamna sa unesti ca intr-un pod simbolic cine esti, cu celalalt, din fata. Cand vei uni cele doua punti, atunci vei deveni, in fine, om, vei urca in tine insuti. Deci, eu cred ca fulgul de unde te-ai nascut are importanta lui, dar nu e suficient pana cand nu-l intalnesti pe celalalt, de oriunde o fi el. Sa-ti dea energie, sa-ti dea cunoastere". Spune ca cel mai important lucru pentru el este sa nu te opresti, sa nu fii multumit niciodata de tine insuti. Sa evoluezi, sa inveti, sa te imbogatesti. Pentru mine, umorul e viata Daca ati vazut un alt film al lui, "Trenul vietii", turnat tot in Romania, la studiourile Castel Film, atunci stiti ca Radu Mihaileanu are un ascutit simt al umorului. Asa ca se alatura minunarii mele ca obisnuim sa spunem saracul, e surd ori e schiop, dar nimeni nu zice saracul, n-are simtul umorului. "Pentru mine, imi explica, umorul e viata. O zic multi. Cei care au scapat din shoah spun ca au supravietuit gratie umorului. Prin umor, vroiau sa le arate nazistilor ca nu i-au infrant. Si iarasi revin la Biblie. Cand Abraham si Sara au avut in fine un copil, deci cand au putut sa dea viata, l-au numit Isaac, ceea ce, in ebraica, inseamna <<vei rade>>. Deci, viata egal vei rade. Cred ca si in viata de toate zilele, prin umor obtii tot. Cei care nu au umor sunt morti, sunt tristi, ofiliti, uscati. Eu n-as putea sa traiesc fara umor si nu cred ca am vreun prieten fara umor". In discursul de multumire la decernarea premiului Cesar pentru scenariul la "Va, vis et deviens" a promis fiilor lui ca nu o sa renunte niciodata sa lupte pentru ca sa traim intr-o lume mai buna. Cum ar arata o astfel de lume in viziune mihaileana? "Mai echilibrata. Eu nu cred in perfectiune, in paradis. Cred ca totul in lume este un echilibru intre rai si iad, cred ca nu exista ras fara plans, o veste buna fara o veste proasta. Omenirea, din fericire, trebuie sa fie sublima si imperfecta. Astazi, mi se pare ca exista un dezechilibru enorm in barbarie - una mai tehnologica si mai <<civilizata>> - si autodistrugere, care merg cu o viteza mult mai mare decat spiritualitatea. Si cred ca suntem din ce in ce mai orbi. Cu cat avem mai multe obiecte tehnologice si de comunicatie, comunicam mai prost si vedem mai putin. Suntem in pragul unei dictaturi a banului si a imaginii Era economica si de productie de dinainte a murit. Acum, suntem intr-o era financiara. Adica, banul nu exista decat ca sa faca bani, nu ca sa creeze ceva. Nu stiu daca o sa reusesc ceva, dar ma obsedeaza ideea ca multi renunta la lupta pentru ca-si spun ca oricum este imposibil. Eu, poate ca stiu ca e imposibil, dar nu inseamna ca o sa renunt. E ca si cum as muri inainte de a muri". Ca ambasador intercultural al Europei pentru 2008 a participat la multe dezbateri politice despre viitorul audiovizualului in lume. Asa ca il chestionez ce ar trebui facut pentru ca viitorul sa sune bine, inclusiv in Romania. "Trebuie sa existe o democratie a expresiei audiovizualului - este un lucru pentru care ne batem in Franta. Astazi, vectorul de cultura, de educatie cel mai important este audiovizualul. Suntem toti sclavii imaginilor, ai internetului, ai telefoniei mobile. Cel care are banul are reteaua de internet, are televiziunea, radioul, are tot. Si el exprima opinia cea mai puternica. Iar cel care nu are banul este mut. Suntem in pragul unei dictaturi a banului si a imaginii. Noi ne batem sa cream conditii politice pentru ca si saracul sa poata sa se exprime. Ca bogatul sa cotizeze saracul pentru ca si acesta din urma sa poata sa se exprime. Copiii nostri trebuie sa aiba acces la diferite opinii pentru ca sa-si faca ei apoi propria opinie. Aceasta este, cred eu, marea batalie a democratiei de maine". Motor la prima secventa din "Concertul" Revin la "Concertul" care l-a readus la Bucuresti, o coproductie Castel Film - Les Productions du Tr�sor, al carei regizor, scenarist si coproducator este Radu Mihaileanu. "Concertul" spune povestea unui fost director al Teatrului Balsoi, concediat in urma cu vreo 30 de ani, pentru ca refuzase sa se desparta de muzicienii sai evrei, si devenit intre timp un simplu om de serviciu in aceeasi institutie. Intr-o noapte, in timp ce face curat in biroul directorului, fura un fax prin care orchestra rusa era invitata sa cante la Paris. O comedie cu gust dulce-amar asemeni "Train de vie". Imi spune ca va incepe filmarile in mai, ca majoritatea actorilor va fi din Romania, plus doi rusi si cinci francezi. A vizitat deja niste locatii. Va turna o luna si ceva in Romania, sapte zile la Moscova si cateva saptamani la Paris. De ce a ales Castel Film? "Il stiu de mult pe Vlad Paunescu. L-am cunoscut in martie '90, cand am venit aici cu Andrei Zinca sa facem un film despre cinematografia romaneasca. De atunci s-a incropit ceva intre noi. Dupa ce Vlad a devenit producator, cum am avut proiectul <<Train de vie>>, m-am gandit la el. Pe langa toate calitatile umane pe care le are, mai are una: e un producator care a fost operator. Deci, are o dragoste pentru film. Nu va face un film numai pentru bani. In orice caz, nu cu mine. Si el vrea sa vada un film frumos, stie imagine, avem discutii artistice. Iti intelege limbajul, toate detaliile, stie de ce ai nevoie. Este un mare avantaj prin comparatie cu un producator, care poate fi foarte bun, dar care tehnic nu intelege nimic si care iti spune: Ne vedem cand filmul e gata. Vlad vede filmul ca si mine, inainte. Plus ca este un om deosebit, are un gust desavarsit, o nevasta si copii extraordinari si o inima imensa". Astazi, n-as mai scrie o tragedie Ii propun un exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca n-ar fi reusit sa fuga din Romania si ar fi absolvit aici regia. Cum ar fi transpus pe pelicula comunismul?". Fara sa stea pe ganduri, imi explica: "Cu umor. Din principiu, orice tragedie mi s-a intamplat, nu am putut-o spune decat ascunzandu-ma. Exista mai multe cai de a o face. Printr-un personaj <<care nu-ti seamana>> - un copil din Africa, de exemplu - sau prin umor. Umorul e o pudoare. Desi iubesc toate filmele romanesti din ultimii ani, ma simt mai apropiat ca gen de Corneliu Porumboiu. Poate ca as fi incercat sa fac ca el. Sa povestesc comunismul si absurditatea lui prin comedie. As fi povestit despre Teatrul Evreiesc, unde jucam in costume de epoca, dar cu paltoanele peste, pentru ca era frig. Si spectatorii erau cu paltoane, dar pe ale noastre nu le vedeau. Iar in sala erau patru, cinci, iar noi, pe scena, mult mai numerosi. Chiar daca am facut Trahir-ul, astazi n-as mai face o tragedie. Ci un film comic, prin care sa intelegem tragediile". Daca faci un film prost, toata lumea te uita Am uitat sa va mai spun despre Radu Mihaileanu ca, pana sa fuga din Romania, a fost un an student la Constructii, in care s-a dus de vreo doua ori la cursuri, ca a fost animatorul unei trupe studentesti de teatru si actor la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, ca are un volum de poezii publicat si ca adora sa se dea cu rolele si la Paris. Continua sa scrie versuri ca hobby, pentru ca nu sunt de valoare, zice el. Eu nu stiu. L-ar amuza sa mai fie actor, desi spune ca e unul prost. Oricum, nu s-ar putea regiza singur. Cum imi este clar ca nu sta bine la capitolul calitati, il rog sa-mi marturiseasca cel mai mare defect. "Egoismul. Ca sa fac filme, calatoresc mult, renunt la timpul pe care l-as putea petrece cu fiii mei, nu sunt un tata model". A reusit sa-si pastreze masura pentru ca, "din fericire, celebritatea a venit destul de tarziu, la treizeci de ani si ceva. Chiar daca primul meu film a ajuns la Sundance, n-a castigat Oscarul. Daca succesul vine cand esti prea tanar si nu esti pregatit, ti se pare ca toata lumea te iubeste, ca esti mai destept decat altii. Cand ai o anume varsta, stii insa ca toate chestiile astea sunt un pic superficiale si ca viata ta e tot langa copii. Daca faci un film prost, toata lumea te uita. Ca oameni suntem mari, minunati si totodata in Universul asta suntem niste furnici. Deci, de ce sa crezi ca tu esti mai important decat altii? Totul e atat de relativ?". Si atunci, ce ramane? "O energie, cred eu. Teoria cu 21 de grame. Traind, ti-o imbunatatesti pe-a ta, iar dupa ce pleci, imbogatesti ceva cu ea. Nu se pierde".

Margarita GEICA