Horia MIHALCESCU 

AstAzi sunt mai mult decat convins ca Romania este scena politicii de ghioaga. Ca Directia Nationala Anticoruptie aplica discretionar ghioaga publica pe adversarii portocaliului presedinte. Ca Mitrea si Nastase au fost chemati de Daniel Morar cu talc politico-prezidential la cea mai vocala institutie inainte si dupa Consiliul National al PSD. Ca Dosarul Flota a fost clasat ca act de slugarnicie a procurorilor care asteapta sa fie reconfirmati pe functii in vara. Sunt convins ca biletelul roz al lui Tariceanu este la fel de grav ca si biletelul cu date compromitatoare despre membrii Curtii Constitutionale. Sunt convins ca, din sutele sau miile de dosare instrumentate la DNA, multe sunt fonfleuri cu scop politic. Sunt convins ca PD nu este salasul ingerilor si ca politicienii lor au la fel de multe pacate ca si ceilalti politicieni. Este clar ca toate actiunile in forta ale procurorilor politici au bagat frica in oasele delicate ale politicienilor cu trecut incarcat sau cu prezent consistent. Epoca politicii de ghioagA s-a instaurat. Iar viitoarea putere din Romania o va continua la dimensiuni ce pot sa duca spre caverne. Dar, 15 ani, pana la momentul alegerii lui Traian Basescu, politicienilor nu le-a fost frica de nimic. Nici macar de electorat. De ce sau de cine i-a fost frica domnului Nastase pana cand a ajuns Traian Basescu presedinte? De nimeni si de nimic. NAstase, la vremea lui, era un fel de capat de lant trofic. Era cel mai rechin dintre rechini si cel mai crocodil dintre crocodili (in mod ciudat, capetele de lant trofic au gura mare si urechile mici). Nu avea rival pe lume, iar Cornu era un fel de Mecca. Iar eu, astazi, nu pot sa cred ca domnii Nastase si Mitrea sunt niste ingeri nevinovati care au guvernat precum Dalai Lama. Nu pot sA uit cum se facea presa in perioada de glorie a lui Adrian Nastase si cine erau abonatii permanenti la contractele cu statul. Nu pot sa uit cat de greu era sa rezisti sa nu devii membru PSD, daca voiai sa faci vreo afacere. Nu pot sa uit cum se purtau cu jurnalistii unii ministri ai cabinetului de atunci. Nu pot sa uit privatizarile pe doi lei si capitalismul de cumetrie. Adrian NAstase a facut multe greseli. Ceea ce ma infioara este ca nu incearca sa le clarifice, ca nu incearca sa ne arate noua, electoratului, ca s-a schimbat, ca daca vreodata ii vom da votul va fi altceva decat a fost cand a fost. Domnul Nastase uita sa fie sincer, uita sa-si puna cenusa-n cap, macar de dragul vreunui vot. Juridic nu Stiu ce se afla in dosarele lui de la DNA sau DIICOT si cat de vinovat este. Moral insa, Adrian Nastase are o mare problema. Nu a explicat nimic si, mai ales, nu a demonstrat ca s-ar fi schimbat cu ceva. Si asta imi reactiveaza frica. Frica, si asta o stie cu siguranta fostul premier, pazeste bostanaria si este extrem de utila in management. Mai mult, frica ucide mintea. Si asta se vede in ceea ce reusesc sa faca politicienii - speriati, ei se compromit prin propriile greseli. Dar politica este un sport de barbati, un sport in care, la fel ca in razboi, frica nu are ce cauta. Un soldat fricos e mai penibil decat unul mort. Eroii nu se nasc din frica, iar publicului ii plac eroii, nu fricosii. Abilul domn NAstase a fost singurul politician important care, in loc sa-si deranjeze adversarii, i-a victimizat si singurul care si-a arestat colegi de partid, poate pe drept. Dar lupta contra baronilor l-a costat Presedintia Romaniei. Am un sfat pe care i l-am mai dat domnului Nastase - are nevoie de o lupta electorala in care sa se clarifice si sa se re-prezinte. Poate ca Primaria Capitalei e un bun inceput.