Dan CIACHIR 

Stiu, mi se va rAspunde ca Patriarhul Pavle a avut o reactie violenta referitor la contenciosul nostru cu Moscova ecleziala legat de Mitropolia Basarabiei. Si ma opresc pentru o paranteza: in lumina celor intamplate in Kosovo, pretentiile noastre de jurisdictie in Transnistria sunt si mai evident ca nuca-n perete. Dar sa revenim la Patriarhul Pavle. Reactia sa este si o consecinta a abilitatii rusesti. Aparent, Patriarhul Alexei al II-lea a procedat cat se poate de soborniceste, intreband celelalte Biserici Ortodoxe ce parere au despre revendicarile noastre in Basarabia si dincolo de Nistru. Sectorul de Relatii Externe din Deal n-a anticipat aceasta perspectiva. Probabil ca nu si-a amintit nici de faptul ca in 1967 Biserica Macedoniei s-a rupt de trupul Bisericii Ortodoxe Sarbe. A iesit de atunci din cadrul Ortodoxiei canonice. Inclusiv cu asentimentul nostru. Biserica OrtodoxA SArbA, in afara de patriarh si de episcopi, are in componenta sa peste opt milioane de credinciosi. Nu li se cuveneau si lor un mesaj de mangaiere si niste rugaciuni? Ar fi fost potrivita prezenta Patriarhului Romaniei in cursul scurtei vizite intreprinse la Bucuresti de presedintele Tadici. Si ar fi fost binevenit un mesaj de reconfortare. Spre deosebire de raporturile noastre cu Biserica Rusa, avem ierarh roman la Varset. Iar daca acesta a fost instalat acolo abia cu cativa ani in urma - faptul nu este decat o consecinta a politicii noastre externe bisericesti. In 1996, Patriarhul Teoctist a fost in Iugoslavia, a mers chiar pe front, crezand ca in felul acesta il va da gata pe omologul sau de la Belgrad. Numai ca oamenii de felul Patriarhului Pavle nu sunt prea seductibili. O sa dau un singur exemplu, concludent pentru caracterul acestui ierarh foarte iubit de poporul sarb. Patriarhul Pavle, in varsta de 93 de ani si foarte bolnav acum, mergea in urma cu un deceniu sa-si viziteze o sora dupa trup care locuia intr-un bloc dintr-un cartier belgradean nu foarte central. Ca sa ajunga pana acolo nu se urca in vreun Mercedes sau Cadillac, ci lua troleibuzul, atat la ducere, cat si la intoarcere. Cu asemenea oameni, oricat de subtila, diplomatia devine adesea ineficienta. In 1997, la TimiSoara, in biroul parintelui protopop Marcovici, Prea Sfintitul Luchian al Slavoniei imi spunea ca Biserica ortodoxa Sarba oferise un numar de burse Bisericii noastre, care nu aratase interes pentru ele. Noi continuam sa trimitem oamenii - cu exceptia celor expediati in Grecia - ca pe vremurile cand treceau mai intai prin filtrul Directiei Informatii externe: la Bossey, la Chambesy, la Geneva, la Princeton, la Dublin... Ce sa caute intr-o tara ortodoxa teologii nostri?! TAcerea Patriarhiei RomAne fata de drama fratilor de credinta si vecinilor sarbi este necrestineasca, meschina, pornita din orgoliu si impietrire, si dovedeste un obraz duhovnicesc gros. Ne purtam intocmai ca parvenitii si imbogatitii care nu vor sa stie de rudele aflate la stramtoare. Facem necontenit gargara ecumenica, dar ne este rusine sa ne manifestam ca ortodocsi. Daca episcopii nostri s-au suparat pe patriarhul de la Belgrad, consecintele trebuie sa le traga milioane de credinciosi?!... Oare mirenii trebuie sa le explice ierarhilor nostri ca exista imprejurari in care, fie si temporar, se trece peste diferende si suparari; ca asa se cuvine intre frati?... Propovaduim caldura inimii, dar ne mentinem in impietrire. Iar daca episcopii nostri n-au inima, sa aiba macar ratiune si sa-si aminteasca ce era infloritoarea Iugoslavie de altadata - rasfatata si protejata Occidentului - si ce-a ajuns Serbia in decurs de doua decenii.