Instituind distinctia de "Drept al Popoarelor", institutia "Yad Vashem" (Institutia Memoriala a Martirilor si Eroilor Holocaustului) din Ierusalim a dorit sa exprime astfel recunostinta Israelului fata de crestinii care, in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, si-au riscat viata si libertatea salvand evrei. Au trait si in Romania asemenea oameni admirabili, vreo 50 au fost deja distinsi cu titlul de "Drept al Popoarelor", dar, cand a fost vorba sa i se acorde medalia si Reginei-mama Elena, s-au ivit dificultati. Omisiunea mirosea a manipulare politica, nici Gheorghiu-Dej si nici Nicolae Ceausescu nu erau incantati ca un membru al Casei Regale romanesti sa intre in vizorul mass-media internationale. Mai mult, guvernul comunist a lansat o operatiune de delegitimare a Regelui Mihai I, care domnise in Romania in anii Holocaustului, acuzandu-l ca nu a protestat si nu a actionat impotriva deportarilor evreilor din Basarabia si Bucovina si impotriva legilor rasiale. Se stie insa ca Regele Mihai a domnit, dar nu a guvernat; puterea o detinea maresalul Ion Antonescu. Yad Vashem solicita dovezi Cand numele Reginei-mama Elena a inceput sa circule la Yad Vashem, imediat s-au facut resimtite manipularile regimului comunist de la Bucuresti. Istoricul israelian de origine romana Theodor Lavi-Lowenstein a dezvaluit in articolul "La moartea Reginei Mama Elena", publicat la 31 decembrie 1982, in ziarul "Adevarul", aparut la Tel Aviv, ca anumite consideratii politice au afectat posibilitatile si vointa evreiasca de a cinsti personalitati neagreate de Romania comunista. Era o nedreptate istorica pe care doi evrei s-au decis s-o inlature: dr. Alexandru Safran, fostul sef-rabin al evreilor din Romania si ing. Emil Simiu, pe adevaratul sau nume Moise Smilovici, un emigrant evreu-roman din Statele Unite, la aceea data profesor asociat la Universitatea John Hopkins. Regulamentul Yad Vashem este foarte strict cand e vorba de acordarea titlului de "Drept al Popoarelor". O lege promulgata in 1953 de Knesset (Parlamentul israelian) reglementeaza toata operatiunea. In ceea ce o priveste pe Regina-mama Elena, istoricii Yad Vashem se plangeau ca nu poseda documente si marturii privind ajutorul salutar acordat de regina evreimii romane, dovezi ale actiunilor intreprinse de ea intru salvarea evreilor. Sef-rabinul Alexandru Safran si ing. Emil Simiu s-au obligat imediat sa le furnizeze. La 27 februarie 1990, revista americana publica urmatoarea scrisoare a lui Emil Simiu: "In pofida masacrelor comise de Garda de Fier si de fascistii romani si a presiunilor puternice din partea autoritatilor germane, sute de mii de evrei-romani au supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial. Salvarea lor de la moarte a fost probabil cea mai importanta actiune de acest fel din istoria Holocaustului. Ea este si cel mai putin cunoscuta, caci istoria acestor evenimente a fost sistematic falsificata de regimul comunist. Sef-rabinul Alexandru Safran a descris in amanunt rolul umanitar si politic decisiv jucat de raposata Regina-mama Elena care, prin actiunile ei, a salvat vietile a zeci de mii dintre cei 185.000 de evrei deportati in Transnistria din Basarabia si Bucovina de Nord. Regina-mama si Regele Mihai I au contribuit la amanarea si apoi la anularea planurilor de deportare in Polonia a intregii populatii evreiesti din Romania..." O candidatura "problematica" Un functionar superior de la Yad Vashem, dr. M. Paldiel, a comentat astfel aceste demersuri: "Recunoasterea ca Drept al popoarelor se acorda celor despre care se poate dovedi ca au salvat vieti evreiesti in mod dezinteresat si cu riscul vietii". Cu alte cuvinte, Yad Vashem inca nu era convins ca Regina-mama Elena merita distinctia. O opinie similara a avansat si istoricul Istvan Deak, profesor la Columbia University din New York. Acesta a considerat argumentele care pledau in favoarea Reginei-mama Elena drept "problematice" si a refuzat sa sprijine demersul: "Stiam ca Regina-mama Elena era ferm antinazista, dar nu si ca a salvat vieti de evrei", a argumentat el ironic. Si a adaugat: "Daca conditia sine qua non pentru admiterea in randurile Dreptilor Intre Popoare este riscarea vietii, Regina Elena nu pare sa indeplineasca aceasta cerinta. Dupa cate stiu, nici o personalitate din tarile satelit ale Axei, ca Ungaria, Romania sau Bulgaria, nu a fost ucisa de catre germani pentru ca ar fi salvat vieti evreiesti. Au existat zvonuri potrivit carora Regele Boris III al Bulgariei sau contele Pal Teleki, prim-ministru al Ungariei, sau Istvan Horthy, fiul regentului maghiar, au fost asasinati de germani, dar asta s-ar fi datorat politicii lor anti-germane, si oricum aceste zvonuri nu sunt sprijinite de dovezi. Este de aceea im-probabil ca viata Reginei-mama Elena sa fi fost in pericol. Ceea ce i s-ar fi intamplat daca lovitura de stat a Regelui Mihai I ar fi esuat la 23 august 1944 nu poate fi decat o conjuctura..." Marturii pe adresa Yad Vashem Emil Simiu nu s-a lasat descurajat. Pe adresa Yad Vashem din Ierusalim au sosit un potop de mesaje si scrisori din toata lumea. Unele contineau marturii impresionante. Jacques Vergotti, fost ofiter de ordonanta al Regelui Mihai I, a informat ca a asistat personal la audienta acordata de catre Papa Pius XII, in decembrie 1941, Reginei-mama Elena. Aceasta il implorase atunci pe Suveranul Pontif sa intervina in favoarea evreilor din Romania. Un impact deosebit au avut scrisorile semnate de trei mari personalitati rabinice: Jonathan Z. Maltzman al Congregatiei religioase evreiesti americane Beth-El, Yuda Glasner, vicepresedintele Uniunii Rabinilor Ortodocsi din Statele Unite si Canada, fost loctiitor al sef-rabinului Clujului si Alexandru Safran, fost sef-rabin al evreimii-romane si rabin al Genevei. Rabinul Glasner, de pilda, atragea atentia ca Regina-mama, ca si Wallenberg, diplomatul suedez care si-a periclitat viata salvand numerosi evrei unguri, "a scapat de consecintele urii pe care i-o purtau nazistii, doar pentru a fi supusa la suferinte de catre comunisti. Este trist ca, datorita unor interese diverse, prea putin a fost facut in Israel pentru a omagia ajutorul cu adevarat nobil si salutar dat de Regina-mama comunitatii evreiesti, intr-o perioada cand existenta ei era amenintata si atat de putini crestini puteau fi numarati ca prieteni adevarati." Asupra riscurilor pe care si le-a asumat, cu buna stiinta, Regina-mama, sef-rabinul Safran a depus o marturie fara drept de apel. "Aceste riscuri erau datorate urmatorilor factori: 1. Influenta germanilor asupra afacerilor romanesti incepand din 1940-1941; 2. Faptul ca germanii erau tinuti la curent cu activitatile in favoarea evreilor de catre spionii lor; 3. Ostilitatea maresalului Ion Antonescu fata de familia regala si indeosebi fata de Regina-mama Elena, o ostilitate intensificata de atitudinea si actiunile ei in favoarea evreilor; 4. Ostilitatea fata de Regina Mama Elena a germanilor si in special al lui Hitler; 5. Posibilitatea unei interventii germane "manu militari", care o preocupa pe Regina-mama din 1942. Regina Mama era constienta de riscurile privind persoana sa, datorate demersurilor facute de ea in favoarea evreilor. Contactele mele cu Regina-mama mi-au ingaduit sa cunosc perceperea ei ascutita si lucida a realitatilor acestei perioade atat de instabile si de turbulente si sa fiu la curent cu aprehensiunea ei legata de aceste riscuri. Pot, de asemenea, sa depun marturie asupra faptului ca Regina-mama a actionat constant in favoarea evreilor si a salvat vieti evreiesti, in pofida acestor aprehensiuni, datorita bunatatii si fortei ei morale." Toate aceste date au fost adunate intr-un raport prezentat Yad Vashem-ului. Raportul in sprijinul recunoasterii Reginei-mama Elena ca Dreapta a Popoarelor sublinia faptul ca Regina Elena a salvat vieti evreiesti incepand din anul 1941, inainte de bataliile de la Tobruk, Stalingrad si de debarcarea Aliatilor in Africa de Nord. Documentul hotarator Richter fusese trimis personal de capeteniile naziste Heinrich Himmler si Adolf Eichmann la Bucuresti sa urgenteze trimiterea evreimii-romane in lagarele de exterminare de la Auschwitz. Totul era pregatit pana la cele mai mici detalii cand, printr-un adevarat miracol, catastrofa nu a mai avut loc. La 13 octombrie 1942, maresalul Ion Antonescu a anulat intreaga operatiune anti-evreiasca. Fara indoiala, printre cei care au contribuit la realizarea acestui miracol a fost si Regina-mama Elena. Ofiterul SS Gustav Richter transmitea la Berlin notele unui jurnalist elvetian: "Cu ocazia ultimei trimiteri de evrei in Transnistria, trebuia sa fie arestat si deportat si filologul dr. Barbu Lazareanu (Lazarovici). Comisarul de politie i-a lasat insa doua zile timp pentru ca "sa-si aranjeze situatia". Lazareanu s-a adresat cunoscutului medic Victor Gomoiu, cu care era bun prieten, care la randul lui se bucura de foarte buna apreciere a Reginei-mama Elena. Gomoiu, care era atat de cumsecade, incat nu putea sa creada ca evreii sunt atat de rau tratati, s-a dus atunci personal in strada Sfantul Ion Nou, pentru a se convinge la fata locului de suferinta acestor nenorociti. Ca urmare, dr. Gomoiu a luat imediat legatura cu Regina-mama si aceasta cu Regele. Mama i-a spus Regelui ca este o rusine ce se intampla cu oamenii in aceasta tara si ca ea nu mai poate sa vada in continuare aceste lucruri, cu atat mai mult cu cat regele, fiul ei, si numele sau vor fi mereu legate in istoria Romaniei de crimele comise impotriva evreilor, iar domnia risca sa fie numita domnia lui "Mihai cel Groaznic". Regina i-ar fi pus foarte serios in vedere Regelui ca, daca deportarile nu sunt imediat sistate, ea va parasi tara. Drept urmare, Regele i-a telefonat numaidecat prim-ministrului Mihai Antonescu si, in consecinta, a avut loc un Consiliu de Ministri, in urma caruia nu numai ca arestatii au fost eliberati, dar s-a dat si un comunicat al Presedintiei Consiliului de Ministri. Din evreii deportati in ultima vreme, mai multe sute au fost deja impuscati, in parte de germani si in parte de romani." Epilog cu Regele Mihai I pe "teritoriu israelian" La 11 martie 1993, "Comisia pentru desemnarea Dreptilor" a aprobat conferirea titlului de "Dreapta a Popoarelor" Reginei-mama Elena. Evenimentul a fost umbrit de un incident cu iz politic: Yad Vashem a fost sfatuit sa renunte a-l invita pe Regele Mihai I la Ierusalim, unde ar fi trebuit sa aiba loc ceremonia si sa primeasca distinctia acordata mamei sale. Niste caposi au apreciat ca Regele nu este un cetatean oarecare si prezenta sa la Ierusalim putea sa creeze o situatie complicata pe plan politic-diplomatic - regimul post-decembrist din Romania a avut in primii ani o puternica tenta anti-monarhista. In cele din urma, festivitatea s-a desfasurat, la 4 noiembrie 1993, la Ambasada Israelului din Berna. Emotionat, Regele Mihai I a declarat: "Nu va ascund emotia intensa de a ma afla pe teritoriu israelian, printre dvs., pentru a primi Medalia si Diploma de Onoare de Dreapta a Popoarelor conferita de Yad Vashem defunctei mele mame, Regina Elena. Omagiul pe care il aduceti astazi virtutilor mamei mele, care m-a sustinut atat de mult in cursul anilor cei mai grei ai domniei mele, trebuie impartasit de intregul popor roman, care a fost, si este inca, prea adesea considerat in mod nedrept vinovat de sentimente de discriminare fata de minoritatile lui etnice si religioase. Toti cei care au cunoscut indeaproape poporul meu cunosc adevarul si avem aici un martor de cea mai inalta valoare in persoana Eminentei Sale sef-rabinul Safran, care a impartasit cu noblete durerile si sperantele noastre. Regina Elena este inhumata foarte aproape de Berna; inainte ca ea sa se poata odihni pe veci in pamant romanesc, voi merge sa depun pe mormantul ei aceasta medalie. O consider un tribut nu numai memoriei ei, ci si memoriei tuturor romanilor care, desi au trebuit sa traiasca una din cele mai teribile perioade ale istoriei europene, nu au renuntat niciodata la principiile comune evreilor si crestinilor: moderatia si toleranta fata de ceilalti. Fie ca exemplul Reginei Elena si acela al tuturor acestor romani, sa fie urmat de succesorii ei, intr-o Europa care, acum, denunta ura rasiala ca pe o abominatie." In numele evreilor, sef-rabinul Alexandru Safran a spus: "Yad Vashem mi-a comunicat hotararea de a conferi, post mortem, titlul de <<Dreapta a Popoarelor>> Reginei-mama Elena a Romaniei. Primind stirea aceasta, am retrait toate acele clipe de deznadejde cand m-am adresat ei, implorand-o sa ia sub obladuirea sa populatia evreiasca oropsita din tara; am revazut chipul ei nobil si luminos; am auzit vocea ei blanda si mangaietoare. De fiecare data si fara intarziere, Regina-mama Elena a raspuns apelului meu: cu evlavie si intelepciune, cu finete si tarie, s-a straduit sa salveze fiinte evreiesti obidite; si le-a salvat. Ii datorez recunostiinta. In scrierile mele am numit-o: o adevarata mama. Da. Asa a fost pentru noi, evreii din Romania, in anii de prigoana, Regina-mama Elena. Sufletul ei salasluieste, in inaltimi, de-a pururi, in randul celor Drepti."

Tesu SOLOMOVICI