Zoe PETRE 

Emfaza descinsA direct din retorica lui Farfuridi cu care toti se suspecteaza reciproc de tradarea unui interes national pe care nimeni nu se oboseste sa-l defineasca inflameaza spiritele. PAnA Si dl. Iliescu s-a molipsit de la succesorul sau, folosind vorbe grele, ca "scarnavie", impotriva Uniunii Europene - deci si a noastra, care suntem la fel de UE ca si orice alt stat membru. Abia acum intelegem pe deplin ce s-ar fi intamplat in 1999 daca dl. Iliescu ar fi putut decide atunci cum il indemna inima. Am o senzaTie ciudatA de deja vu cand constat ca si mediile politice, si cele de informare, dau dovada de aceeasi partinire - rareori inocenta - cand se inflacareaza in favoarea Serbiei, dar uita sa vorbeasca de greaua responsabilitate a nationalistilor sarbi din clica Milosevici pentru secesiunea kosovara. Asta nu anuleaza raspunderea UCK, dar e parte dintr-un diptic tragic de care prea putini vor sa-si aduca aminte. De pilda, nu ma bucur sa-l aud pe reprezentantul sarbilor din Romania in Parlament declarand ca D-sa este si ramane neconditionat fidel fata de Serbia si de interesul national al Serbiei. Va rog sa va imaginati ce furtuni ar fi starnit o declaratie simetrica a oricarui parlamentar UDMR. Si asa, in clipa in care dl. Marko a formulat o opinie separata, dl. Funar voia mintenas sa-l aresteze. PAnA Si PreSedintele BAsescu ne indeamna la calm. Dar, in goana dupa voturi sau dupa rating (nu vad prea clar deosebirea dintre o goana si cealalta), nimeni - nici macar Domnia Sa, cand se jura ca Romania nu va recunoaste niciodata independenta Kosovo, sau cand face presiuni pentru a precipita caderea Guvernului - nu vrea sa se calmeze. Cu exceptia concetatenilor nostri secui, care au tratat cu o sanatoasa indiferenta incercarile politicianiste de a le instrumenta aspiratiile. Am scris Si In "Ziua", si in alte publicatii, ca independenta Kosovo nu e o solutie, si cu atat mai putin o solutie buna, nici pentru Balcanii de Vest, nici pentru securitatea europeana in genere. Persist in a o considera o grava eroare, datorata mai ales modului simplist si distant in care judeca starea de fapt cancelariile occidentale. Iar diplomatia noastra, fie ea oficiala sau informala, nu a stiut, nu a vrut sau nu a putut sa-si convinga aliatii sa renunte la cliseele maniheiste cu care opereaza. Dar acum, ca sa zic asa, laptele s-a branzit, si ne pierdem vremea plangandu-l. Sa-l lasam pe venerabilul domn Iliescu sa-si descarce frustrarile de unul singur, si sa privim inainte mai inteligent decat am facut-o pana ieri. In viziunea mea, interesul national al Romaniei este acela de a progresa ca stat democratic si ca societate libera si prospera, in interiorul unei Aliante atlantice functionale, care sa-i sustina securitatea si integritatea, si in interiorul unei Uniuni Europene clar articulate si viabile. Acest interes major are nevoie neaparat si de o vecinatate stabila si cat mai cordiala. Acelasi interes ne impune deci sa facem tot ce omeneste este posibil pentru ca samanta de vrajba pe care a sadit-o independenta Kosovo sa nu rodeasca. Kosovo independent rAmAne o eroare, dar nu vad, in afara unui razboi mondial, vreo cale pentru a reveni la statu quo ante. Pornind de aici, cred ca e bine sa fim prietenii Serbiei, dar ar fi foarte rau sa devenim dusmanii Kosovo. Nu recunoastem Kosovo: prea bine, dar sa nu participam la competitia masurilor de retorsiune. Tot incercand sa izolam pe altii, riscam sa ne izolam pe noi insine. Nu e bine sa copiem vocabularul Kremlinului - in absenta unei constitutii universale, independenta Kosovo nu e "ilegala", iar Carta ONU nu favorizeaza, dar nici nu interzice in mod absolut secesiunea. Cat despre moralitate, sa-l lasam pe presedintele Putin sa o judece, e un expert.