In institutia condusa de Arbore exista, de cativa ani, tot un fel de ingeri, la care nu conteaza calitatile fizice neaparat (desi nici acestea de neglijat!), ci vocile. Si, pana acum, n-au dezamagit. Oana Andra (3 martie, 18.30, Foaierul Galben, la pian - Alexandru Petrovici) si Irina Iordachescu (4 martie, aceleasi coordonate spatio-temporale, la pian - Madalina Florescu) vor deschide seria recitalurilor din cadrul Salonului muzical "Vocile primaverii", iar Roxana Briban a fost chemata, de urgenta, la Viena pentru a salva montarea de acolo cu "Madama Butterfly" (motiv pentru care, rolul Contesei din "Nunta lui Figaro" programat sambata la ONB, va fi preluat de soprana Simonida Lutescu). Alias Lucia, Gilda si Violetta Nascuta intr-o familie de muzicieni, soprana Irina Iordachescu a absolvit Academia de Muzica Bucuresti, clasa prof. Maria Slatinaru si clasa de lied-oratoriu Dan Iordachescu. In 2000 a debutat pe scena ONB in rolul Paminei din "Flautul Fermecat" de Mozart, iar un an mai tarziu, la nivel international, pe scena teatrului din Ravenna in rolul Giuliettei din "I Capuleti e i Montecchi" de Bellini. De atunci, in drumul sau profesional are privilegiul colaborarii cu nume mari, precum Riccardo Muti, Roberto Abbado, pe scene internationale importante, iar, anul trecut, si-a facut debutul si la Scala in rolul Zeyno Kari din opera "Teneke" a compozitorului contemporan F. Vacchi. Apare pe CD-ul "Dinastia Lirica Iordachescu", alaturi de tatal - baritonul Dan Iordachescu - si de sora ei - mezzosoprana Cristina Iordachescu-Iordache. "M-am intrebat de multe ori daca emotia tulburatoare pe care o resimt de fiecare data in momentul final al despartirii Gildei de tatal ei si de iubirea ei nefericita ar fi la fel de mare fara geniul muzicii lui Verdi si mi-am raspuns ca nu! De Lucia m-am apropiat pentru prima oara in 2005 si cred ca am interpretat-o pana acum de 6 ori, in doua regii total diferite, insa am simtit ca este intr-o continua evolutie, nu stiu cand voi putea vorbi despre un <<portret final>>. Violetta Valery este o incercare dificila. Este un personaj care, de multe ori, se transforma intr-o capcana - a vanitatii personale exacerbate, prin asta desfiintand din start orice sansa ca publicul sa o cunoasca pe Violetta Valery interpretata de soprana X, ci mai degraba o va cunoaste o data si inca o data si inca o data pe soprana X in rolul Violettei Valery! Este, poate, o diferenta insesizabila la prima vedere dar, pe scena, cu siguranta se transforma intr-o grava eroare"! (Irina Iordachescu) Coloraturile, specialitatea casei "Intotdeauna am simtit ca sunt, pur si simplu, chemata sa ma exprim prin cant, caci, in cele mai indepartate amintiri, ma revad inchipuindu-mi ca prin cant ma inalt la cer". Oana Andra este dubla licentiata a Conservatorului din Capitala - sectiunea canto (1996) si regie de opera (1997), iar din acelasi an 1996 este si solista a ONB. "Atractia catre domeniul operei si cel concertistic s-a produs in timpul celor 12 ani de studiu muzical, mai precis al viorii. Pe la 16 ani am ajuns la Arta Florescu sa ma asculte si sa-mi spuna daca pot face cariera dintr-o pasiune. Mi-au fost apreciate ambitusul extrem de larg (acoperind practic toate vocile feminine), muzicalitatea si abilitatea de a executa pasaje de note rapide - asa-numitele "coloraturi", care mi-au devenit "specialitatea casei". (Asta mi s-a tras de la obisnuinta de a canta cu vocea toate pasajele dificile care nu-mi ieseau la vioara). Multe alte amanunte mi-au fost dezvaluite la Conservator de catre Maria Slatinaru-Nistor. Am debutat la 18 ani, la Ateneu (Rosina din "Barbierul din Sevilla"). Cele mai frumoase amintiri artistice se leaga tot de Rosina. La Frankfurt, trebuia sa fac primele doua spectacole, inainte de venirea unei faimoase italience (Gloria Scalchi), insa dirijorul, desi italian, care ma auzea pentru prima data, a decis sa fac eu toate spectacolele. La Venezia, eu eram Rosina, iar maestrul Nicolai Ghiaurov (la ultima sa aparitie pe scena), un Don Basilio care, la 74 de ani, constituia o lectie vie de canto si de interpretare... In afara de opera, ma simt atrasa de orice muzica buna. Pe 3 martie voi avea un recital cu totul special la ONB ("Spitalul amorului"), in care voi canta romante populare si cantece de salon de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Grigore Constantinescu va crea tabloul epocii in care s-a facut auzita si iubita aceasta muzica. La pian ma va acompania cel care imi sta alaturi <<la bine si la rau>>, sotul meu, Alexandu Petrovici". (Oana ANDRA) Cio-Cio San la Viena, Tatiana in Tokyo Dupa studiul viorii si cel al cantului, incepute inca de la sase ani, si dupa perioada de solista a Corului de Copii al Radiodifuziunii, Roxana Briban a studiat la Universitatea de Muzica (clasa prof. Maria Slatinaru-Nistor), debutand, imediat dupa absolvire, ca solista a ONB, cu rolul Contessa din opera "Nunta lui Figaro" de Mozart. Inceputul carierei internationale este marcat de debutul la Opera de Stat din Viena (2003), cu rolul Micaela, din opera "Carmen" de Bizet. Dupa recentul turneu asiatic, cu "Nunta lui Figaro", colaborarea sopranei cu Opera vieneza continua cu alte doua turnee - in Europa (Luxemburg) cu "Don Giovanni" (in rolul Donna Elvira) si un al doilea turneu in Asia (Tokyo Nomori Opera), in care va debuta in rolul Tatianei, din opera "Eugene Onegin" de Ceaikovski, sub conducerea muzicala a lui Seiji Ozawa. "Cio-Cio San este un personaj complex, supus unei transformari psihologice subite, dificil de inteles in afara contextului societatii traditionale japoneze, care impun artistului aprofundarea unor simboluri, insusirea unui set de virtuti specifice culturii tarii asiatice. Drama se contureaza in jurul sperantei aproape obsesive pe care Cio-Cio San si-o pastreaza pana in ultimele scene ale operei; nadejdea ca iubirea pentru care si-a abandonat religia si implicit familia va capata din nou sens prin revenirea barbatului care pentru 3 ani disparuse din viata sa; nadejdea ca, pruncul nascut in lipsa tatalui va creste intr-o familie adevarata. Cio-Cio San este un personaj stapanit de o demnitate uluitoare, odata ce speranta ii este luata, ea alege, fara urma de regret, moartea. Creatia lui Puccini reprezinta o provocare inedita pentru orice soprana care-si adauga in repertoriu opera <<Madama Butterfly>>, intrucat nu este deloc facil sa aduci in fata publicului un personaj exotic, apartinand unei culturi aparte, sa-l intruchipezi cat mai veridic cu putinta si in acelasi timp sa-l prezinti intr-un stil original". (Roxana BRIBAN)

Pagina realizata de Luana DUSCHKA