Scriitorul maghiar Peter Nadas a fost, de curand, in Romania, la premiera unui spectacol de teatru cu o piesa a domniei sale si a dat un interviu revistei "Observator cultural". Acolo, in interviu, spune un lucru simplu, de bun simt, fundamental, atat de "sarac cu duhul" de te si miri cum de, la noi, nu l-a putut gandi nimeni in acesti aproape 20 de ani libertate a gandirii si a exprimarii publice: societatile postcomuniste arata urat si sunt facute pe nedreptate pentru ca ne lipseste burghezia. Altfel spus, la noi, in tarile postcomuniste, exista multa saracime si o subtire "patura" de imbogatiti ai tranzitiei, dar nu exista deloc spiritul de odinioara al burgheziei. Ce inseamna o asemenea constatare, de fapt? Pur si simplu, ea, constatarea, ne spune, ca avem democratii cu fundul in sus si cu capul in jos. De ce, e, iarasi, la mintea cocosului. Pentru ca revolutia democratica s-a facut peste tot, in lume, atunci cand s-a facut, in cursul secolului al XIX-lea mai ales, la presiunea ideilor si intereselor unor oameni pe care istoria i-a numit burghezie, o clasa de oameni de afaceri care cauta sa obtina si puterea politica alaturi de aceea economica pe care o avea deja. Acum, lucrurile s-au petrecut pe dos: puterea politica a precedat puterea economica si i-a fost izvor. N-avea cum sa fie curat acest izvor. A fost murdar, cu atat mai murdar cu cat imbogatirea noilor "burghezi" s-a facut prin devalizarea unor banci de stat, prin exploatarea privilegiata, politica, a bugetelor de stat si a lucrarilor publice. Care e diferenta? Ea tine de istoria primului milion de dolari. In SUA sau in Franta, pentru a ajunge la o avere de un milion de dolari, o familie a avut nevoie de doua, trei generatii. In acest timp, burghezul acelui capitalism a invatat sa imite onorabilitatea si caracterele nobile ale vechii aristocratii. In postcomunism, n-a fost nevoie nici macar de munca unei generatii pentru ca noii "burghezi" sa ajunga la o avere personala de 100 de milioane de dolari. Ori la cateva miliarde (in Rusia). Iar in acest timp (cinci, zece ani) "burghezul" de azi n-a invatat nimic nou in ce priveste onorabilitatea.

Ioan BUDUCA