Ciudat cum dispar din imediat si se asaza in memoria noastra afectiva nume si chipuri de oameni care au fost prezente active in jurul nostru decenii de-a randul. Ciudat cum absenta unui om este resimtita in variate feluri, dincolo de prezenta lui intr-o eternitate relativa si dincoace de efectele imediate ale contingentului. Ciudat, si nu prea, cum furati de nimicniciile repede trecatoare - viata ca o suma de "consumabile" - neglijam cu totul, ca sa nu spunem ca uitam de-a binelea, de oameni pe care i-am pretuit si apreciat. Moartea nu rezolva mai nimic. Vom trai si vom vedea, este doar o vorba incetatenita, ca si acel "vom muri si vom vedea" pe care-l avansa hiperinteligentul, cinicul pe alaturi si vesnic hatrul Paul Georgescu, si care iar putem aprecia ca nu rezolva nimic. Iosif Sava (foto) ar fi implinit, azi, 75 de ani. 75 de ani de "activitate, de viata si munca" si mult mai multi de multe, multe bucurii si satisfactii pe care muzica, marea muzica pe care s-a straduit din rasputeri s-o promoveze, i le-a oferit. Si ni le-a daruit. A iubit enorm muzica si a incercat sa-i faca si pe altii s-o iubeasca. Sa-i faca si sa ne faca sa intelegem ca fara muzica viata noastra ar fi mult mai saraca. A fost un extraordinar "entertainer", un animator al vietii muzicale romanesti pret de bune decenii. Fara sa fie si un mare interpret - aparitiile lui in calitate de clavecinist sau organist pareau dulci rasfaturi - a reusit sa se impuna in lumea culturala romaneasca prin propria interpretare a cuvintelor. Avea o anume forta de persuasiune, avea mult entuziasm si bucurie in a trai in preajma muzicii. Critic muzical impenitent, comentator inspirat si cu un energetism demn de invidiat, profitand de forta de emanatie a radioului si televiziunii a dat elan vietii muzicale romanesti. Emisiunea lui (si alaturi de el, o buna bucata de vreme, regretata Teodora Albescu) - "Invitatiile Euterpei" - a fost ani in sir un moment de raportare al duminicilor noastre. Trei ore de mare muzica, cu inregistrari dintre cele mai faimoase, intr-un timp al multor nefaime. "Invitatiile Euterpei" au fost si au ramas un punct de reper in vietile noastre. Iosif Sava i-a incurajat pe tinerii muzicieni, i-a sprijinit si popularizat pe mai putin cunoscutii interpreti si compozitori din provincie, a scos din anonimat si din uitare nume de muzicieni din trecut. A scris enorm, mai ales dupa 1989, cand "Seratele muzicale" ale TVR-ului deveneau un fel de agora pentru fel de fel de dezbateri, nu doar culturale. Ba chiar ideologice si politice, din care, sa nu uitam, partea leului o lua tot muzica. Prezenta activa peste tot si peste te miri unde, de la Viena la Galati si de la Templul Coral la Ateneu si Cotroceni, Iosif Sava se daruia intru totul marii lui obsesii: muzica. A fost un mare risipitor, a tot dat altora ceea ce poate trebuia sa mai pastreze si pentru sine: energie, putere de munca, rigoare si vigoare. Asa i-a fost alcatuita personalitatea, asa i-a fost dat sa traieasca in vremuri de restriste. A stiut sa depaseasca multe adversitati, a stiut sa se bucure de ceea ce numim si azi muzica. La 75 de ani cat ar fi implinit, ar fi fost la fel de vesel, binedispus si tenace ca la maturitate. O decoratie si o intalnire cu Traian Basescu ar fi devenit moment istoric: toata administratia sa caute febril, dupa eveniment, discuri si inregistrari cu Bach si Beethoven pentru seful statului. "Cu Lipatti v-am spus, nu cu Glenn Gould...", ar fi putut racni nemultumit la sefii SPP ca nu-i gasesc ceea ce trebuie la recomandarea celui omagiat. Iosif Sava ar fi fost in stare de astfel de performante. Un gand de bine pentru un om care a devenit deja bust de bronz langa Conservator.

Bedros HORASANGIAN