Valentin HOSSU-LONGIN 

Titlul de mai sus l-am folosit prima oara in volumul "A doua Romanie" (Ed. Libra, 1999), vorbind despre majoritatea celor aproape o jumatate de milion de conationali plecati/vanduti in anii comunismului din Romania in Israel, scriitoarea Tania Lovinescu a zis: "Ei sunt evrei, dar au ramas mai mult romani!". Si nu s-au dezis, chiar daca unii dintre ei, impreuna cu familiile, erau foarte tineri, scolari chiar, la inceputul anilor '50, la putin timp dupa ce Israelul isi dobandise independenta (1948). Traiau greu, infruntand mai ales vitregiile unei naturi sarace si ostilitatea popoarelor din jur. Au infiintat, alaturi de ceilalti conationali ai locului sau veniti din alte zari, kibuturi si universitati, au facut din nisipuri cetati de prosperitate, au intrat in armata de trei ani si, dupa un timp, s-au apucat sa scrie, sa cerceteze sufletele celor in viata si sfarsitul milioanelor de martiri aruncati in cazanul neomeniei antisemite. Evreii-romani s-au integrat perfect in acest "joc de-a viata", neuitand insa de unde au plecat, chit ca unii adusesera cu ei si vorba romaneasca, sa moara capra vecinului, incercand finalmente sa creeze dihotomii in randul lor. Unora le-a reusit, dar majoritatea s-a integrat ideii de convietuire normala, pentru un scop bine definit: pace in tara, pace in lume - SALOM! De-a lungul a sase decenii, compatriotii nostri de acolo, ramanand fideli Tarii Sfinte, nu si-au uitat obarsia, precum a spus-o dr. Alexandru Safran, fostul Sef Rabin al Romaniei (1940-1947), la alegerea sa ca Membru de Onoare al Academiei Romane, in 1997: "Sunt recunoscator tarii in care m-am nascut, am crescut, m-am format. Fie voia lui Dumnezeu, de a inlesni ruga noastra, in favoarea poporului roman!"... Si nu-i de mirare ca in Israel sunt tinuti la mare cinste medici, profesori, ingineri, constructori, avocati si politicieni proveniti din spatiul carpato-danubiano-pontic, faclia de veghe fiind tinuta mai ales de ziaristi si scriitori. Acolo au invatat sa scrie in ivrit, dar limba romana le este mai aproape sa comunice stari, amintiri si crezuri. De ani de zile, apar doua cotidiane, cinci saptamanale, o revista lunara "Minimum" (condusa de dramaturgul Alexandru Mirodan) si anuarul "Izvoare", editat de Asociatia scriitorilor israelieni de limba romana (care se constituie acum, prin cei peste 50 de membri, in cea mai prolifica "sectie" profesionala a Uniunii Scriitorilor din Romania, alaturi de cea din Basarabia). Ca o recunoastere a acestui fapt, in 2004 a fost inaugurat, la Tel Aviv, primul dintre noile Institute Culturale Romanesti din strainatate. Despre romanii nostri de acolo am scris deseori, fiind alaturi de ei cand veneau sa-si lanseze cartile si ideile, cum a fost cazul savantului prof. univ. dr. Jean Askenasy, cu al sau tratat despre CONSTIINTA, dar cea mai importanta actiune gazetareasca a ziarului nostru a fost prezentarea si sustinerea Doamnei Colette Avital, deputat si vicepresedinte al Knesset-ului (Parlamentul israelian) si lidera "Ligii de Prietenie Israel - Romania", pentru presedintia Israelului, din 2006, ca prima femeie in aceasta inalta functie, dupa ce se remarcase in diplomatie. N-a fost sa fie... P.S. In seara zilei de 7 februarie, mi s-a comunicat ca a aparut, intr-o noua formula, ziarul "Ultima ora", sub conducerea publicistei Doina Meiseles, prietena noastra dintotdeauna.