Societatea romaneasca de azi e parte conservatoare, parte social-comunista, iar statul roman e liberal in proceduri, dar tiranic in fond. Dovezi ale tiraniei? Faptul ca Justitia nu ajunge sa functioneze si dincolo de incidentele procedurale, anume pe fondul cauzelor. Faptul ca sistemul legislativ cu efecte comercial-economice si financiare este intr-adins astfel gandit incat sa permita jefuirea statului cu legea in mana. Faptul ca institutiile se personalizeaza dupa chipul si asemanarea sefului. Nici vorba ca ne-am afla intr-o democratie. Ca sa fie asa, ar trebui sa avem o tiranie a majoritatilor. Asta n-o avem. Ne aflam sub oligarhie, formata dintr-o minoritate de probabil nu mai mult de 1% dintre romanii cu putere economica si financiara "y compris" influenta politica. Cei care traiesc sub avalansa de cuvinte ale propagandei politice de azi se pot extrage un moment de acolo pentru a constata ca descrierea de mai sus nu vrea sa manipuleze nici ideologic, nici emotional. Sensul conceptelor nu e distorsionat in nici un fel. De ce am ajuns sub o noua tiranie? Simplu: pentru ca inca nu avem in politica si in Justitie un numar suficient de mare de constiinte cu moralitatea independenta de bani. Vom avea in generatia celor care acum sunt copiii minori ai noilor "burghezi". Cu o conditie: anume daca scoala romaneasca va avea din nou talentul sa faca si educatie morala. Din pacate s-ar prea putea ca pentru aceste talente sa fie nevoie sa consumam chiar generatia acestor minori si apoi abia copiii lor sa inteleaga in ce afacere ne aflam, cum stam, unde suntem, ce e de facut in contra tiraniei oligarhice din tara. Asadar, ne revedem peste 30, 40 de ani, intr-o Romanie mai civilizata politic, mai liberala, cu majoritati politice care nu-si mai vand votul contra unor interese private (si, din pacate, in continuare cu acest sufragiu universal, educat doar prin rating-ul televiziunilor) Ce ar fi de facut pana atunci? - intreaba un simpatic Lenin de vreo cinci, sase anisori. Cam ce a facut si Carol I in cei 40 de ani ai domniei sale: dezvoltare culturala, in primul rand. Licee cat mai bune, universitati de mana intai, cercetare de elita in stiinte si in stiintele socio-umane. Ei, bine, asta inseamna multi bani (10% din PIB pentru educatie si cercetare, alti 5% pentru viata culturala cotidiana). Daca n-ai mecenate private, statul e dator sa fie Mecena. Uite-l ca nu vrea sa fie. Nu mai vrea sa ridice atenee. Nu mai vrea sa infiinteze filarmonici. Nu mai vrea nici macar o "fabricuta" de scriitori. Carol I avea de scos Romania din premodernitate. Romania I (prima generatie postcomunista) vrea sa ne scoata din modernitate si sa ne duca in postmodernism, adica acolo unde prioritatile ar fi egalizarea relatiei autor-public, elev-profesor, parinti-copii, oameni-animale si nicidecum egalizarea sanselor de educatie culturala ("y compris" politica). Cu un articol publicat intr-o revista de elita, castigai, pe vremea primei noastre modernitati, cat sa traiesti decent pana la urmatoarea publicare (o luna, doua). Azi, nu-ti ajung nici sa ajungi acasa, ori sa iesi in oras. Unde suntem acum? Ne sincronizam cu societatea postmoderna europeana, care si-a implinit organic tot ciclul modernizarii, dar noi nici nu apucaram sa ne dam seama ce e aia modernizare. Nu eram noi, prin anii 30 din secolul trecut, blocati intr-o polemica antimodernista? Cica stim sa ardem etapele. Nu stim. Pentru ca nu e nimic de ars. Expresia asta nu e decat un mit intelectualist. N-aveai ce sa arzi cand ieseai din premodernitate: totul era de (re)facut de la zero, cu orice viteza ai fi inaintat in modernizarea institutionala, mai putin faptul ca nu se poate inainta fara oameni educati. Uite ca acum se poate si se va putea! Azi nu-ti mai trebuie decat o specializare in meserie. Cultura generala nu se mai cere. Iti ajunge subcultura televizuala si internautica. Istorie nu mai stie nimeni, iar unii inca n-au auzit de istoria ideilor. La ce mi-ar folosi? La interviul de angajare nu te intreaba nici dracu' de originile intelectuale ale bolsevismului. Da: ce ar fi de facut? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc, parca-mi sta mintea'n loc.

Ioan BUDUCA