Sorin ROSCA STANESCU 

Traian Basescu are, in acest moment, la dispozitie doua posibilitati constitutionale de a-i da cu tifla lui Tariceanu. Ce se va intampla? Aceasta este prima intrebare. A castigat sau a pierdut PSD, manifestandu-se atat de transant? Aceasta este o a doua intrebare. Va invinge Basescu si in aceasta noua runda? A fost a treia intrebare. PSD, desi este singurul partid care alearga pe culoarul stangii, in conditiile in care in intreg ciclul electoral dreapta s-a aflat la putere, a facut cateva greseli strategice care, pana in prezent, au determinat pierderea primei pozitii in topul increderii populatiei. Una dintre acestea a fost, fara doar si poate, pendularea intre sprijinul acordat Guvernului liberal ultra-minoritar si incercarea, mai recenta, de daramare a acestuia in coniventa cu partidul prezidential si cu Traian Basescu. Ambele ipostaze au depunctat stanga. Din simplul motiv ca un partid important, care intentioneaza sa ocupe prima pozitie pe podium la viitoarele alegeri, nu are absolut nici un motiv, in opozitie fiind, sa faca intelegeri pe termen lung cu nici una dintre cele doua forte aflate in conflict. Dimpotriva, sansa PSD este sa-i cenzureze pe toti ceilalti. O a doua greseala a fost caderea in capcana adversarilor sai politici, presedintele, Partidul Democrat, mai nou PLD si PNL, vizand demonizarea unor fruntasi socialisti. Si marginalizarea acestora. Recent, PSD a dat semne ca a inteles ca solutia este, dimpotriva, solidarizarea. Si, in primul rand, cu Adrian Nastase. Iar ieri iesirea spectaculoasa in ring a lui Mircea Geoana pare a demonstra ca, in fine, si in privinta adversarilor sai politici PSD are acum o strategie pe termen lung. Modul ferm in care Geoana s-a exprimat, refuzand orice fel de compromis legat de sustinerea parlamentara a unei restructurari guvernamentale, elimina scenariul unui santaj la capatul caruia PSD ar fi urmat sa obtina noi avantaje de la Executiv. Asa se face ca PNL, intelegand ca in Parlament nu ar mai putea beneficia de voturile necesare, a renuntat la varianta Norica Nicolai. Intorcandu-se la solutia unei noi nominalizari si la prezentarea propunerii la Cotroceni. Optiunea Melescanu a determinat insa o rocada. Astfel incat Tariceanu face o a doua nominalizare, pentru Aparare, in persoana lui Radu Stroe. Intoarcerea la presedinte si la liberul arbitru al acestuia, conferit de Constitutie, este astfel pecetluita. Liberalii sunt in corzi. Nu au facut mult timp o noua nominalizare, refuzand sa numeasca la Justitie o alta persoana in locul Noricai Nicolai. Si, in cele din urma, dupa o luna de balamuc, au fost siliti sa dea inapoi. Atunci cand Geoana a pocnit din bici. Guvernul ultra-minoritar atarna de un fir de par. Ce va face acum Traian Basescu? El poate accepta ambele propuneri, oferind Guvernului Tariceanu o gura de oxigen. Sau isi utilizeaza prerogativa constitutionala, respingandu-l fie pe Melescanu, fie pe Radu Stroe. Ori pe amandoi. Ce interes ar avea, insa, Traian Basescu sa le faca liberalilor viata usoara? Doar, eventual, unul discutabil, de imagine. Pentru ca opinia publica sa nu aiba cumva sentimentul ca presedintele e un fel de Gica Contra. Este mai probabil ca seful statului sa-i sicaneze in continuare pe liberali. Obligandu-i sa vina cu renominalizari. Macar la Aparare. Revenind liberalii la Cotroceni, plasandu-se din nou la mana presedintelui, eu cred ca ii ofera acestuia un premiu electoral. Ramane de vazut cum va gestiona Basescu iesirea din criza guvernamentala. Sau cum va sti sa o amplifice, fara ca efectele sa-i fie puse in carca.