Miruna MUNTEANU 

Parchetul General al Romaniei s-a transformat in instrument de propaganda. Nu exista nici o alta exlicatie pentru comunicatul de presa prin care institutia "explica", deunazi, decizia de neincepere a urmaririi penale impotriva lui Ludovic Orban. Pe scurt, in document se afirma ca Orban nu va fi trimis in fata unei instante doar fiindca "victima" lui nu a necesitat 10 zile de spitalizare - minimul prevazut de lege pentru penalizarea "vatamarii corporale din culpa". Cu alte cuvinte, nu exista elementele constitutive ale faptei. Se pune atunci intrebarea ce anume au investigat procurorii timp de aproape doua luni? Fiindca s-a stiut imediat ca nimeni nu a fost spitalizat in urma tamponarii banale in care fusese implicat ministrul liberal. Era, asadar, evident din primul moment ca incidentul nu putea fi tratat altfel decat ca o simpla contraventie rutiera. Desi le lipsea "fapta", procurorii s-au incapatanat sa gaseasca "victima". Cand minora Simona Todean n-a vrut sa "recunoasca" ce doreau anchetatorii sa auda, a fost tratata ca si cand ea insasi ar fi fost "suspecta" de vreo infractiune. A fost audiata de nenumarate ori. Familia ei la fel. S-a mers pana la a i se cere tatalui sa se supuna testului cu detectorul de minciuni! Mai ramanea sa se solicite arestarea preventiva a "victimei"! Ei, da, putina "racoare" ar fi ajutat-o sa-si dea seama ca procurorii ii apara, de fapt, interesele... In ciuda presiunilor enorme, minora a continuat sa sustina ca nu a fost accidentata de Ludovic Orban. Ceea ce, juridic vorbind, este oricum irelevant, de vreme ce absenta celor 10 zile de ingrijiri medicale anuleaza oricum orice competenta a Parchetului in acest caz. Procurorii au stiut, de la bun inceput, ca nu vor avea de aici un dosar de trimis in instanta. Dar nu pentru instanta au lucrat ei, ci pentru televizor! Nu au instrumentat un dosar penal, ci un linsaj mediatic. Iar in aceasta situatie rezolutia de neincepere a urmaririi penale devine pentru Ludovic Orban un oribil handicap. Pentru ca procurorii nu vor fi nevoiti sa-si dovedeasca acuzatiile, cum s-ar fi intamplat in cazul unui proces. Propaganda are, insa, alte reguli decat justitia. In acest domeniu, acuzatiile nu trebuie dovedite, ci doar repetate obsesiv. "Capacitatea de perceptie a marii mase este limitata, nivelul de intelegere redus, dar in schimb este mare capacitatea de uitare" - teoretiza, in 1937, Adolf Hitler. Si concluziona: "Orice propaganda de efect trebuie sa se limiteze doar la putine puncte, care trebuie sa fie utilizate sub forma unor parole si repetate pana cand, in mod cert, chiar si ultimul om va intelege ceea ce este dorit sa fie inteles". "Orban a mintit!" - urla iar aceiasi jurnalisti care, in urma cu doua luni, anuntau ca ministrul liberal "a fugit de la locul faptei dupa ce a calcat o fetita cu masina". Stim ca, atunci, ei au mintit. Comunicatul Parchetului General nu le poate resuscita credibilitatea pierduta. Dimpotriva. Perseverenta oarba a isteriei lor incepe sa semene prea tare a propaganda. Mai grav este, insa, faptul ca o institutie a statului intra in acest joc murdar. Si nu orice institutie, ci una care ar trebui sa fie complet impartiala, aparand drepturile cetatenilor si domnia legii. Ne-am intors in anii '50? Se pare ca nu e nevoie sa scormonim in arhivele CNSAS ca sa gasim exemple de politie politica.