Sorin ROSCA STANESCU 

Absenta resurselor clasei politice in directia revigorarii ei. A unei reforme reale. Falsul in care traieste societatea civila ale carei organizatii si ONG-uri, in loc sa fie independente, se lipesc ca timbrul de partide politice si de lideri. Fragilitatea unor ziaristi care, de la o zi la alta, pupa unde au scuipat si scuipa unde au pupat. Nu stiu daca avem sau nu o crestere reala in ultimii ani. Daca, insa, ea exista cu adevarat, atunci, dincolo de faptul ca reprezinta rezultatul exclusiv al societatilor particulare, ea nu este un semn de insanatosire. Si acum, despre slabiciunea cronica a liberalilor. Scandalul continuu din politica romaneasca, de care cetatenii au inceput sa se plictiseasca sau chiar sa se scarbeasca, este pus cel mai adesea pe seama divortului ireconciliabil dintre presedinte si premier. Este adevarat, daca exista ceva spectaculos in balamucul cotidian, loviturile aplicate la gioale de cei doi oameni politici pot ocupa locul intai pe podium. Sa admitem ca vinovatul exclusiv este Traian Basescu. Acesta fiind un veritabil artizan al crizelor. Un terminator al relatiilor normale dintre partide si politicieni. Si sa mai admitem ca in aceasta confruntare liberalii sunt imaculati. Daca ne plasam in aceasta ipoteza, urmeaza sa ne punem o intrebare cruciala. Si anume de ce, de cate ori presedintele, facand uz sau exces de prerogativele sale, stramba din nas la cate un ministru, Guvernul PNL nu gaseste o alta solutie decat aceea de a se transforma in "Gica contra"? Opunand, pana in ultima clipa, rezistenta. Si abia apoi cedand cu seninatate in fata presedintelui. De ce PNL nu procedeaza pe dos? Este foarte simplu, teoretic, sa ne imaginam o cu totul alta strategie pe care o pot aplica liberalii. Si care i-ar duce la un castig sigur. Este clar ca presedintele Traian Basescu i-a luat la ochi pe ministrii propusi de acest partid, pur si simplu, pentru ca doreste sa puna Guvernul si, implicit, PNL-ul in dificultate. Restul sunt simple pretexte. Mai reusite sau mai nefericite. Ei bine, in aceste conditii, ma intreb de ce PNL nu ar fi putut proceda in felul urmator: de cate ori seful statului, cu ocazia desemnarii unui ministru liberal, si-a exprimat cel mai mic dezacord, PNL, prin premierul Tariceanu, ar fi putut desemna imediat o a doua persoana. Si daca dezacordul exista si la a doua persoana, o a treia. Si asa mai departe. In aceste conditii, opinia publica s-ar fi saturat in scurt timp doar de unul dintre protagonisti. Iar nu de amandoi. Pentru ca ar fi devenit evident ca Basescu incearca, in mod consecvent, sa provoace crize. Stiti de ce nu s-a intamplat si nu se intampla astfel? Pentru ca liberalii nu au suficiente resurse umane. Sau staff-ul PNL nu a reusit sa le descopere, daca ele cumva exista. Nu as vrea sa traga cineva concluzia ca am devenit anti-liberal. Sau ca sunt mai optimist in privinta altor partide. Iar viciul, daca am dreptate, exista la nivel parlamentar. Pentru ca cea mai calificata rezerva de cadre a fiecarui partid o reprezinta membrii sai din comisiile de specialitate. Oare nu acolo ar trebui sa-i gasim pe cei care se pregatesc pentru a deveni demnitari ai administratiei publice centrale? Dar daca in comisii partidele au impins oameni slabi, incapabili sa invete sa conduca un minister sau altul, atunci devine explicabil de ce nu au jucatori de schimb. Si in nici un caz votul uninominal nu va schimba aceasta situatie.