Bond este la fel de actual astazi ca si atunci cand a aparut in prima serie, in 1960. In cartile lui Fleming - ca si in viata sa, de fapt, sexul si cruzimea mergeau mana in mana, iar aceste doua subiecte nu s-au "demodat" niciodata in industria filmului si nu numai. Cei doi aveau o casnicie cel putin ciudata, pentru ca Ann isi asuma abuzurile (fizice si mentale) la care o supunea sotui ei, ripostand si ea in egala masura. Daca Ann nu ar fi existat in viata lui Fleming, nici romanele cu James Bond nu ar fi fost scrise vreodata. Cei doi s-au intalnit intr-o piscina a unei statiuni de lux din Franta, Le Touquet, in 1936. Ann, o bruneta superba cu ochii verzi, era deja casatorita. A crezut despre tanarul Fleming, care pe atunci avea 28 de ani, ca este o "creatura frumoasa si capricioasa", Ian avand un chip interesant, prelung, cu nasul rupt la un meci de fotbal. Desi parea un pierde-vara (profesorii sai de la Eton rasufland usurati cand acesta a plecat de la scoala), Fleming era un adevarat Don Juan. Sarmul, aroganta, aerul sau melancolic, reputatia proasta si inteligenta (putea cuceri fete in patru limbi straine) faceau din Ian un adevarat cuceritor. Insa, in sinea sa, creatorul lui Bond se lupta cu indoiala si alti demoni care nu-i dadeau pace. Bogata sa mama il umilea frecvent. Fratele sau, Peter Fleming, era deja un scriitor renumit, ceea ce l-a determinat pe Ian sa isi paraseasca slujba de jurnalist al agentiei Reuters pentru a deveni broker si pentru a nu mai avea contact cu rudele sale. Iubire pe timpul razboiului Ca majoritatea persoanelor obsedate de ele insele, Ian reprezenta un mister chiar si pentru amicii sai: "Ian era complet egocentric. Ura plictiseala si facea numai ce-i placea", comenta Ann Fleming dupa moartea sotului ei. Ann era oricum, numai plictisitoare nu. Nascuta Ann Charteris in 1913, avea relatii stranse cu inalta societate prin intermediul mamei sale. Prima sa casatorie - cu prietenul ei din copilarie lordul O'Neill (a carui familie era dintre cele mai nobile din Europa) a fost una fericita, cei doi avand doi copii. Insa Ann avea si o inclinatie boema, un gust pentru aventura care nu era niciodata implinit de servitorii sau de castelele in care locuia. Doar razboiul a ajutat-o sa-si consume energia, ea facand munca voluntara atunci cand nu socializa asa cum ii cerea statutul. Atunci a aparut Ian. Razboiul i se potrivea si tanarului Fleming care ajunsese asistentul personal al directorului Serviciilor Secrete ale Marinei, avand rangul de comandant (rang pe care il va avea si Bond). Ann avea mai multi admiratori - sotul ei Shane O'Neill luptand pe atunci in Tunisia - insa cel care a cucerit-o a fost Fleming. Dupa ce O'Neill a fost ucis in lupta in 1944, Ann, desi il iubea pe Fleming, s-a casatorit cu vicontele Rothermere, Esmond Harmsworth, patronul pe atunci al lui "Daily Mail". Vicontele i-a asigurat lui Ann un trai si un statut pe care Fleming nu i l-ar fi putut oferi niciodata. Insa casatoria nu a impiedicat-o pe femeie sa se vada in continuare cu Ian, cei doi impartasind o relatie deosebit de pasionala. Un triunghi conjungal Pe la sfarsitul anilor '40, diferentele intre cei doi incepeau sa apara. Ann era o petrecareata, iar Fleming era un singuratic. Pe cand Ann savura intalnirile politice si balurile din centrul Londrei, Fleming isi construia o casa in Jamaica pe care a botezat-o Goldeneye, si care ii servea ca refugiu. La inceputul anilor '48 Ann a ajuns si ea la Goldeneye, petrecandu-si acolo o mare parte din timp. Insa dupa scurta vreme, Ann a nascut prematur o fetita, care a murit dupa opt ore. Desi sotul ei a ingrijit-o cu devotament, toata lumea stia ca, de fapt, era copilul lui Ian. Ulterior, Ann a recunoscut intr-o scrisoare ca s-ar plictisi teribil cu un alt barbat, pentru ca nimeni nu o putea aduce la exasperare, chinui si apoi cuceri din nou ca Ian. Oriunde isi ducea Rothermere sotia, aparea si Fleming, care ii pandea din umbra, prinzand momentul sa-si vada iubita cand sotul pleca cu afaceri. Relatia celor doi amanti inflorea - paradoxal datorita certurilor si batailor in care se implicau in egala masura. Ann i-a scris la un moment dat ca "nu ma supar ca ma chinui daca apoi ma iubesti. M-as simti foarte singura, daca nu as fi batuta sau jignita la fiecare cinci minute". Ambii aveau nevoie unul de celalalt si erau perfect de acord cu relatia lor neortodoxa. Insa vicontele Rothermere nu a mai putut rezista. Le-a spus celor doi ca, daca se vor mai vedea, va divorta. In 1952, cea de-a doua sarcina a lui Ann a dus la divort. Intelegerea financiara obtinuta de Ann in urma despartirii le-a facilitat celor doi amanti un trai bun ceva vreme. S-au casatorit anul urmator in Jamaica, si in prima zi dupa casatorie, Ian Fleming a inceput sa scrie Casino Royale. Ian a crezut ca va avea succes cu romanul sau, insa consacrarea a venit doar atunci cand presedintele JF Kennedy a declarat ca are cartea sa pe noptiera. Inceputul sfarsitului In urmatorii 12 ani, de fiecare data cand venea in Jamaica, Fleming scria, spre exasperarea Annei care ii spunea ca se refugiaza in scris, fiindu-i teama de casnicia lor. In acea perioada, s-a nascut Caspar, primul si singurul copil. Nasterea prin cezariana a lasat urme pe stomacul lui Ann, ceea ce l-a dezgustat pe Fleming care avea oroare de orice anomalie fizica. Ann a declarat ulterior ca acea nastere a dus la sfarsitul casatoriei lor. In urmatorii ani, Fleming s-a indepartat de Ann, urand cercul ei de prieteni bine educati. Si-a luat amante, printre ele fiind Millicent Rogers, o mostenitoare bogata, apoi Lady Jeanne Campbell. Pe de alta parte, Ann se imprietenise si ea cu liderul laburistilor, Hugh Gaitskell, prietenie care a durat pana la moartea celui din urma. Problema cuplului Ann-Ian Fleming era ca ambii erau prea egocentrici pentru a face vreun compromis pentru casnicia lor. 70 de tigari si o sticla de gin pe zi Sanatatea lui Fleming incepea sa se deterioreze, el fumand 70 de tigari si band o sticla de gin pe zi. La 53 de ani a avut un atac de inima. Dupa aceea, Ian nu a mai fost niciodata acelasi. Cei doi locuiau mai mult separat. Cu cateva luni inainte sa moara, in 1964, Ian locuia singur, bolnav, incapabil sa mai calatoreasca. Isi petrecea majoritatea timpului la fereastra hotelului Brighton, iar Ann se izolase pe o proprietate din Sevenhampton. Fleming a murit in 1964 de inima, iar sotia sa nu si-a revenit niciodata din durerea de a nu fi reusit sa-l faca fericit. Sinuciderea nefericitului lor fiu, Caspar, la varsta de 20 de ani, nu a facut altceva decat sa accentueze nefericirea lui Ann care a murit in 1981. Ann nu si-a dat seama ca nu avea ce sa-si reproseze: iubirea si determinarea ei l-au fortat pe Ian Fleming sa se lupte cu demonii sai, sa reuseasca sa scrie si sa lase ceva in urma.

Monica BICA