Cristian UNTEANU 

Obiectia imediata este ca CNSAS nu reprezinta o asemenea institutie sau, cel putin, este un organism care nu face parte din sistemul pe care-l cunosc si aplica democratiile consolidate. Asa este, numai ca, din nefericire, suntem departe de a fi o democratie definitiv consolidata. Pe de alta parte, CNSAS-ul era exact tipul de institutie pe care, in momentul in care ne-am decis ca avem nevoie de un alt tip de destin national decat apartenenta la comunism, l-au sperat toti pe care noi ni-i doream ca viitori parteneri. Tocmai fiindca noi insine in primul rand anuntasem cat de grava, sinistra si odioasa a fost opresiunea comunista care opera prin sistemul Securitatii, arma cumplit de puternica, eficace si omniprezenta. Ani si ani de zile le-am spus tuturor, in absolut toate ocaziile, ca singura sansa reala de schimbare la fata a Romaniei era sa scape odata si odata de reteaua fostilor securisti, prin denuntarea si condamnarea tortitionarilor si publicarea faimoaselor dosare ale Securitatii. Am facut din lupta anticomunista si din vanatoarea de securisti stindardul de lupta sub care ne doream sa fim recunoscuti, iubiti si stimati. Am mers chiar mai departe, producand o opera de mare valoare teoretica, cea prin care domnul Tismaneanu condamna comunismul si instrumentele sale opresive, cu rezultatul exceptional ca autorul a fost mai intai admis in GDS si apoi si premiat. Singurii care, de bine, de rau, cat si cum au putut face ceva, au fost cei de la CNSAS. Drept urmare, dincolo de valoarea lor justitiara pe plan national, cercetarile si deciziile acestui organism reprezentau si singurul mesaj ca ceva se misca in mod real. Nu foarte repede, evident nu exhaustiv, dar se misca. Oamenilor li se oferea sansa de a-si recupera o parte din trecut si puteau spera ca istoria unor ani teribili avea sa fie facuta publica, cu toate adevarurile sale incomode. Gata, am terminat-o si pe asta! Dar este CNSAS-ul singura institutie vizata? Orice partener extern isi poate pune aceasta intrebare absolut logica pentru ca aici vorbim despre credibilitatea demersurilor noastre si, pe fond, despre credibilitatea institutionala a Romaniei. Mereu surprinzatoare, Romania face, saptamana de saptamana, miscari aiuristice care surprind in modul cel mai neplacut tocmai fiindca le lipseste o logica de sistem pe care partenerii nostri s-o poata recunoaste si cu care sa se identifice. Va inchipuiti cumva ca Germania ar putea produce o decizie similara in ce priveste comisia de cercetare a dosarelor STASI? Evident ca nu. Atunci la noi de ce se poate? Doar din formidabila noastra apetenta pentru circ? Chiar nu vede nimeni cat poate sa ne coste asemenea incorente? Mai traim cu impresia, mostenita din perioada autarhiei comuniste, ca ce facem la noi acasa ne priveste si ca, in definitiv, de-aia suntem suverani si independenti, ca sa ne putem face de cap si sa mai facem si tot ce-l taie pe dansul. Nu-i adevarat. Cineva ne judeca conform acestor fapte pe care le aliniem cu sublima inconstienta. Daca mergem tot asa, mai e doar un pas si precedentul CNSAS va putea fi folosit pentru desfiintarea oricarei institutii a statului. A absolut oricareia. Nu ne convine, atunci trebuie ca este si neconstitutionala. Hai sa punem un avocat sa vada cum devine treaba! Si daca nu vor mai exista institutii, e foarte simplu sa te proclami curat si uscat si sa te misti confortabil 24 de ore din 24.