Zoe PETRE 

La Bucuresti, confruntarea are insa o bataie inca si mai lunga. Istoria votului pentru Primarul general al Bucurestilor a fost de cand nu se vedea o istorie politica. In 1990 nu aveam alegeri locale, dar legatura dintre rezultatele din 20 mai in Bucuresti - niciodata publicate - si descalecatul mineresc din iunie mi se pare si azi o ipoteza valabila: FSN-ul nu-si putea permite sa lase Capitala pe mana partidelor de opozitie, care obtinusera probabil aici mai multe voturi decat lasau sa se vada triumfalele medii pe tara. Doar ca si-a gresit socotelile, si bucurestenii s-au facut inca si mai aprigi, iar Capitala a devenit o citadela anti-FSN. Iar in 2004, localele din Bucuresti au anuntat viitoarea victorie a candidatului Aliantei DA - si au decis, dupa toate probabilitatile, inlacramata rocada dintre dl. Stolojan si dl. Basescu. Nu ma mira ca partidele nu se grabesc sa-si desemneze candidatii, fiindca importanta alegerilor pentru Bucuresti nu e intrecuta decat de dificultatea de a-i gasi pe cei capabili sa le faca fata. Dupa atatea esecuri, PSD s-a resemnat, si spera doar la un numar respectabil de voturi, drept care ezita intre previzibila candidatura a liderului sau pe Capitala, dl. Vanghelie (previzibila in toate sensurile, inclusiv in privinta rezultatelor) si sacrificarea unui alt membru marcant al partidului pe altarul deocamdata intangibil al Primariei Generale. Poate de data asta dl. Geoana o sa-l incalte el pe dl. Nastase cu Ordinul Cizmei de cauciuc. Ca doar nu l-o pune sa candideze pe dl. Iliescu! Dar riscul cel mai dramatic e cel cu care se confrunta PD-L. In mai, se va vedea daca bucurestenii mai cred ca PD-L e altceva decat un surogat de FSN. O infrangere ar invalida concubinajul abia legalizat dintre pseudo-liberalii dlui Stolojan si falsii populari ai dlui Boc, si ar permite adversarilor sa descopere, in labirintul afacerilor din jurul celei mai bogate primarii din tara, cine stie ce Minotauri casunisto-umbraristo-cocosesti. Dar, mai presus de orice, ar reprezenta infrangerea in efigie a lui Traian Basescu, de foarte rau augur pentru 2009. Din 2005 (cand nu meritele tainice ale dlui Videanu l-au facut primar, ci simplul fapt ca aparea drept un surogat de Basescu), intre borduri si mormane de zapada, intre Scylla - monstrul proiectat in inima Bucurestiului istoric, intre Ateneu si Palatul Regal - si Charybda traficului infernal de pe strazile orasului, dl. Videanu si-a dobandit propria notorietate. Intr-o dezbatere, reprezentantul PD-L ne asigura ca detine un sondaj secret in care dl. Videanu castiga din primul tur, dar soferii de taxi, acest infailibil barometru de opinie, il dau perdant - tot din primul tur. Fara Videanu, dar cu Videanu: candidatul struto-camilei prezidentiale nu-si va permite sa critice un coleg de partid, dar va castiga prea putin clamand continuitatea cu un mandat atat de impopular cum este azi cel al dlui Videanu. Pe deasupra, si Traian Basescu are nevoie ca de aer de un nechezol care sa para cafea Arabica 100%. De un candidat capabil sa castige cel mai mare numar de voturi dupa cele ale presedintelui - si anume din partea celui mai sofisticat, mai idealist si mai cinic electorat, cel al Bucurestilor -, dar sa se si dea de trei ori peste cap la ordin, ca sa se prefaca dintr-un posibil rival la adevarata sefie a partidului intr-un mai-mult-decat Boc, domestic, cumincior si inocuu. Din aceasta perspectiva, dl. Blaga nu e periculos doar pentru adversari. Dl. Blaga reprezinta un risc major pentru presedintele Basescu insusi. Ma mir ca PD-L nu recurge din nou la serviciile dlui Stolojan, dar nu e timpul pierdut. Astept cu nerabdare sa vad cine pe umarul cui o sa planga la primavara, in direct si la o ora de varf.