Horia MIHALCESCU 

Asa pare sa fie si cu noua clasa politica clamata in nenumarate randuri de presedinte. In rolul noii clase politice, desigur vorbind despre personajul colectiv, este Traian Basescu secondat de emulii sai. Presedintele pare sa nu fi rafinat pana la capat conceptul acestei noi clase politice pe care este pregatit sa o propage. In primul rand, pentru ca biologia nu tine loc de competenta. In al doilea rand, a schimba un personaj de 50 de ani cu unul de 40 nu este o garantie a corectitudinii celui din urma. Caci ceea ce este important nu e numele sau persoana care populeaza spatiul politic, ci in primul rand reteaua de putere si conducta de resurse pe care le utilizeaza si de care este utilizat. Retelele sunt acelea care pot fi periculoase. Ceea ce nu a rafinat Traian Basescu pana la capat este ca aceste personaje ignobile, detinatoare de putere, se alimenteaza permanent de la banii statului, in orice forma de manifestare a sa. De la conducte si energie la asfalt, case si terenuri. Aceste resurse ale statului sunt nascatoare de retele periculoase care au ca exponenti politicieni din toate partidele. Iar daca innoirea nu inseamna decat "sa vina tinerii", s-ar putea sa constatam, mai repede decat credem, ca nu se va schimba nimic si ca retelele si modul de alimentare a lor va ramane intact. Ce observ zilele acestea imi pare interesant. Aproape ca-mi vine sa cred ca Traian Basescu, promotorul din ultima perioada a innoirii clasei politice, va fi lasat destul de rapid in offsaid. Partidul Social Democrat a intrat in fibrilatii dupa anuntul lui Cristian Diaconescu privind candidatura la presedintia partidului, nu in 2010 cum spera Mircea Geoana, ci chiar inainte de alegerile locale de anul acesta. Iar Diaconescu este reprezentantul schimbarii de generatie, nu atat in termenii varstei biologice, ci in primul rand al stilului de a face politica si al limbajului pe care il practica. Acum se va vedea cat de viu mai este PSD, in functie de instinctul de conservare de care va da dovada. Iar instinctul de conservare nu inseamna intotdeauna conservarea starii actuale. In Partidul National Liberal cutitele "brutusilor" se ascut tacut, dar sigur, viitorul lui Calin Popescu Tariceanu fiind cel mai probabil de presedinte de onoare. Bogdan Olteanu si Crin Antonescu si-au achizitionat toga romana si se pregatesc sa dea lovitura. La momentul oportun. Numai ca nu s-au inteles cine sa tina "cutitul". Bogdan Olteanu si Crin Antonescu sunt exponentii "romantismului" liberal din anii '90, lipsiti mai tot timpul de decizie, dar prezenti la masa. UDMR trece si el prin transformari ce vor schimba actualul "baronet" gonflat de beneficiile nenumaratelor runde de guvernare de tranzitie hrapareata. Parasutati la timp, tinerii lupi fara dosare in lucru vor trimite la pensie gruparea actualilor lideri. Le vor multumi desigur inainte de paricid. La PD-L istoria se poate sa ia un alt curs. Ca intr-o masina a timpului, se poate sa ne trezim in cretacicul politic postcomunist, cu acelasi domn Stolojan daca voturile vor fi la vedere, chiar pe post de presedinte al partidului. Emulii sai, dintre care cei mai interesanti sunt Cristian Boureanu si Florin Popescu, desi tineri in termenii biologiei, au un trecut mai interesant chiar decat multi din garda veche. Iar daca mai adaugam ca ingredient pe secundul Valeriu Stoica, "maestrul combinatiilor ideologico-juridice" vom vedea un mic balauras, complicat de condus, capabil oricand de explozie. Poate ca si PD-L va incerca innoirea tinand cont de viitor mai mult decat de trecut. Aceasta este singura formula care poate asigura succesul unei intreprinderi.