Aflam adesea despre performantele sale (neconsemnate de presa, pentru ca era... "fugita") sperand sa o reascultam candva "pe viu". Si a venit, in anii '90, pentru a sustine un concert la Ateneul Roman, ce i-a lasat insa un gust amar, pe care mi l-a marturisit apoi, in 2002, dupa un spectacol cu "Tosca" la Opera Bastille - Paris. "A fost intr-adevar prima oara cand am acceptat sa vin in tara si... a fost una dintre experientele mele de viata - aveam nevoie sa inchid niste <<dulapuri>> - am fost multumita ca mi s-a oferit posibilitatea unei emisiuni la TVR, (...) dar trebuie sa spun cinstit ca, desi concertul a iesit foarte frumos, eram emotionata, nervoasa, publicul nu a stiut pe cine asculta si ce asculta si astfel spectatorii au fost destul de 'reci', dar stiti prea bine ca in toate tarile se intampla la fel cu cantaretii care s-au nascut acolo, cu exceptia celor care au niste <<lozinci>> enorme cu care se prezinta (...); romanii nu stiu sa inteleaga, sa recunoasca valoarea noastra, ceea ce nu am inteles niciodata. Cred ca ar trebui sa spun mai curand bucurestenii, cu care totdeauna am avut probleme, poate pentru ca sunt moldoveanca - nu stiu... incerc sa gasesc o explicatie. Dar sensibilitatea mea nu s-a acomodat niciodata cu atmosfera de acolo. Nici la Opera din Iasi nu m-au invitat sa cant, desi eu nu cer niciodata sa fiu platita". La Balsoi - da, la noi - ba "Este o ironie sa ma invite la Balsoi Teatr din Moscova, iar ai nostri sa nu aiba nici un interes in acest sens. Inteleg ca este multa nefericire in tara, dar mi-ar placea sa fiu angrenata in ceva frumos, umanitar, care sa-i ajute intr-un fel sau altul pe romani. (...) Stiu ca in Romania s-au gasit insa sponsori pentru multi cantareti straini care au venit sa concerteze - sa nu mi se spuna ca nu sunt bani, pentru ca am vazut multi carora li s-a platit enorm! Nu se poate face la fel si pentru o cauza buna? Ca doar nu as veni in Romania sa ma laud - nu am nevoie... (...) Cel mai elegant pentru numele meu ar fi sa se gaseasca sponsori care sa plateasca sala, transportul, hotelul etc., asa cum se face pentru altii. Nu am pretentia unui gaj, ci vreau sa stiu ca sponsorul plateste orchestra si nu-si bate joc, ca se asigura bilete ieftine si ca o parte din suma se doneaza - dar cred ca raman o visatoare... La singura <<Traviata>> in care am fost invitata sa cant la Bucuresti, imi amintesc si acum ca era frig, dar la casa de bilete era o coada enorma. Nu aveau un post pentru mine - de fapt nu erau locuri pentru ca toate doamnele care erau casatorite cu membri de partid ocupau acele posturi fara sa faca nimic, iar invidia functiona... Dar le multumesc pentru ca... mi-au facut un mare bine, altfel poate ca nu ajungeam unde sunt si nu ma regaseam ca persoana, nu m-as fi implinit. (...) Dupa '90 am primit invitatii, care insa m-au facut sa ma simt umilita. (...) Bucurestiul nu m-a invitat nici macar acum." Revenire de bun augur Ei bine, in sfarsit, Nelly Miricioiu a revenit pe scena noastra, la sala Radio, in versiunea operei-concert "Adriana Lecouvreur" de Cilea, de aceasta data ovationata de un public entuziast, fascinat de maniera in care a interpretat rolul titular. Profitand de prezenta la Bucuresti, Institutul National pentru Memoria Exilului din Romania (INMER) i-a propus sa ofere si un recital, astfel incat, pe 23 ianuarie, aula Palatului Cantacuzino a devenit neincapatoare, iar soprana, emotionata si fericita, a cantat, acompaniata superb de catre pianista Verona Maier, cateva dintre ariile apropiate sufletului sau (din "Faust", "Boema", "Manon Lescaut", "Tosca", "Robert Diavolul"), colaborand cu tenorul Florin Diaconescu in duete din "Boema" si "Traviata", abordand cu aceeasi pasiune si piese precum "Ce te legeni, codrule" sau "Somnoroase pasarele", aplaudata indelung de cei incantati de glasul sau la fel de frumos si astazi, de frazarea, sensiblitatea, expresivitatea ce-i apartin. Pacat ca in sala au fost doar cativa muzicieni... Flori, cuvinte calde din partea fostilor colegi - tenorii Florin Diaconescu si Ionel Voineag -, dar si a presedintelui INMER, prof. Dan Zamfirescu, a Marilenei Rotaru - cea care a organizat acea intalnire, a realizat programul de sala dedicat invitatei de onoare, dar si filmul TVR din care am urmarit secvente -, diplome oferite si de primarul sectorului 2, Neculai Ontanu intr-o seara speciala, asemeni celei de la Radio, in care Nelly Miricioiu s-a simtit, din nou, "acasa".

Anca FLOREA