Las acum la o parte localele, care nu vor iesi din tipic: mizele au crescut, bugetele descentralizate au devenit foarte atragatoare, incat competitia e feroce, dar, din perspectiva nat
ionala, va fi, ca de obicei, doar o etapa pe traseul confruntarii pentru viitorul Legislativ (cu beneficii discutabile, caci controlul asupra circumscriptiilor nu prea mai poate acoperi eventualele fraude).
Raman parlamentarele si prezidentialele.
Ultimele par cele mai predictibile: sondajele indica in dreptul actualului titular, Traian Basescu, o sustinere populara consistenta (in jur de 50%), fara sa se fi profilat pana acum un contracandidat cert. Si totusi, cursa pentru Cotroceni va fi influentata decisiv de rezultatul parlamentarelor, care, la randul lor, pot conduce la scenarii de continuare foarte diferite. Dintre ele nu putem exclude nici macar renuntarea lui Basescu sau conturarea unui contracandidat important, care - element esential in ecuatie - nu poate aparea inaintea legislativelor.
Daca partidul prezidential va reusi sa creasca pana la o cota suficienta pentru a obtine majoritatea, atunci Basescu va face de unul singur jocurile. Intre variante se va afla - cum se speculeaza in culise - inclusiv demisia de la sefia statului pentru preluarea Executivului. Sau, daca nu, ramane de vazut ce se va intampla in intervalul de circa un an dintre parlamentare si prezidentiale. Controland toata puterea in stat, Basescu va putea fie profita de rezultatele bune ale guvernarii, fie va plati rapid daca "popularii" sai ar da rateuri.
Daca - insa - structura campului politic se va mentine, fara o majoritate PD-L sau chiar fara PD-L intr-o formula de coalitie, vom asista la acutizarea conflictelor dintre presedinte si restul partidelor, pana in panzele albe. E de neimaginat ca, dupa ce a facut ce-a facut in acesti ani, Basescu se va opri si va deveni dintr-o data instanta intelept-mediatoare definita de Constitutie. Dimpotriva, daca nu va obtine la parlamentare ce va voi, va porni ultima sarja, dezlantuita, impotriva adversarilor: va genera noi scandaluri, va ataca pe toata lumea, va numi premieri inacceptabili pentru majoritate s.a.m.d.
De partea cealalta, principalele rivale, PNL si PSD, isi vor putea si ele regandi strategiile dupa alegerile generale. Faptul ca liberalii si social-democratii nu au acum candidati inconstestabili pentru Cotroceni nu e relevant: dupa alegerile generale, intr-o noua conjunctura politica, putem asista la miscari-surpriza. Iata doar exemplul premierului Calin Popescu Tariceanu, cotat cam al cincelea in preferintele electoratului, dar cu procent totusi mic: considerat "erodat" de exercitiul guvernarii, el nu apare printre variantele vehiculate deocamdata, insa s-ar putea reprofila fara mari dificultati dupa incheierea mandatului in fruntea Executivului. Din conducerea liberala, el e singurul cu adevarat "prezidentiabil": politician de anvergura, experimentat, cu o guvernare de mare succes economic la activ, distins, cu un profil "european" (cum se spune pe la noi).
Alta varianta explorata in culise, deocamdata vaga, dar care ar putea deveni foarte serioasa in conjunctura de dupa parlamentare, ar fi candidatura Printului Radu: o alternativa echilibrata, cu adevarat mediatoare, la formula "presedintelui-jucator".
Cum spuneam: viitor incert...