Cristian UNTEANU 

Scandalul in curs intre Presedintia Romaniei si Ministerul Justitiei trebuie analizat si din perspectiva unei reale amenintari interne la securitatea nationala. Ne aflam in momentul in care CSAT, structura esentiala a Romaniei in domeniu, are in componenta persoane care se afla nu numai in conflict personal deschis, declarat si acut, ci si intr-unul institutional. Ministrul Melescanu, cel putin in acest moment, ocupa doua scaune si detine doua voturi in CSAT: ministru al Apararii si interimar la Justitie. Premierul Tariceanu este vicepresedinte al CSAT. Mai sunt ministrii liberali. De partea cealalta, sefii serviciilor de informatii. Nici macar nu se poate pune problema daca starea conflictuala dintre cei reuniti in jurul mesei nu face ca orice discutie sa fie incarcata de resentimente grave. Dar nu asta este problema, caci de certat si de scuipat in piata publica o fac de la inceputul guvernarii a ceea ce-a fost Alianta D.A.? Si nici macar nu este discutabila probabilitatea ca asta sa se transforme chiar intr-o bataie de maidan, avand deja exemplul evenimentelor petrecute la vecinii ucraineni intre membri ai organismului similar celui din Romania. Problema este ca, din cauza acestei situatii, CSAT-ul este practic blocat. In consecinta, stau departe de el - si de Romania - toate problemele majore care se afla in dezbaterea organismelor de acest gen din intreaga lume. Daca nu-i asa, atunci oare de ce CSAT-ul nu s-a reunit pentru a discuta situatia securitatii energetice a Romaniei, mai ales in acest moment extrem de delicat in care ar trebui sa stim care sunt planurile strategice ale politicienilor nostri in raport cu scumpirea generala a carburantilor si posibilele cresteri de preturi dupa ce rusii ar putea sa puna noi conditii pentru livrarea gazelor? Oare de ce nu a existat nici un fel de reuniune pentru a analiza evolutiile dramatice de pe pietele financiare mondiale, cele care anunta o posibila criza economica de mari proportii, poate chiar intrarea intr-o perioada de recesiune pronuntata? Cum este pregatita Romania sa faca fata unor asemenea situatii, cum este pregatit sistemul bancar, cat de solida este piata financiara, cum poate fi prevenita o posibila stare de panica urmata de asaltul asupra bancilor, cu efectul imediat de instalare a unei crize majore de lichiditati? La cat timp este estimata puterea de rezistenta a populatiei? De ce nu a existat nici o reuniune consacrata pregatirii unei pozitii romanesti in perspectiva iminentei proclamari unilaterale a independentei in Kosovo, in conditiile in care starea tensionala existenta poate duce la evolutii dramatice? Si nu doar in spatiul Balcanilor. Ne indepartam cu viteza constanta de toate marile dezbateri care incing acum scena internationala. Nu ne intereseaza. De parca n-am trai in epoca mondializarii frenetice, ci ne-am fi intors in autarhia absoluta a Epocii de Aur. Dezbaterile pe teme europene au fost bune doar pentru prostii care erau chemati sa voteze. Dupa aceea, au disparut complet, devenind absolut neinteresante. Singura problema fascinanta este care pe care. Cu ce dosare se mai iese saptamana asta. Ce s-a pregatit sa se difuzeze discret spre prietenii din presa pentru demolarea adversarului. Acum asistam la o tentativa de decimare a adversarilor politici folosind dosarele de cadre. Nimic nou. A mai facut-o un dictator. Este celebra si cumplita povestea pozelor cu revolutionarii bolsevici ai primelor etape ale Revolutiei. Poze de pe care Stalin ordona sa fie scosi impricinatii, unul dupa altul, pe masura ce erau trimisi in judecata si executati. In poze ramaneau din ce in ce mai putini. Pana ce, normal, s-a decis sa nu mai ramana decat Dansul. Oare cum o arata CSAT-ul nostru cu un singur membru?