Am senzatia ca, in Romania, nu exista nici macar un singur text de lege care sa fie interpretat la fel de toti politicienii. In functie de interesele de partid, fiecare "tabara" intelege altceva din regulile care ar trebui sa fie aceleasi pentru toata lumea.
Constitutia, Codul Penal sau cel de procedura par sa fi devenit mai ambigue decat catrenele lui Nostradamus. In spatele fiecarui cuvant sunt cautate misterioase sensuri ascunse. De parca legiuitorul a vrut cu tot dinadinsul sa-si incripteze mesajul, sa-si ascunda adevaratele intentii, sa-si descumpaneasca cititorii. Lasand, in acelasi timp, numeroase portite secrete pentru "initiati". Si totusi, nu vorbim despre lecturi ezoterice, ci despre ceea ce ar trebui sa fie cele mai clare, coerente si stabile texte ale natiunii. Vorbim despre regulile de baza dupa care traieste societatea si functioneaza statul. O tara in care aceste reguli sunt permanent puse la indoiala are o problema majora, de sistem. O problema care submineaza profund credibilitatea Justitiei.
Avem legi proaste sau politicieni lipsiti de scrupule? Probabil si una si alta. Responsabilitatea este, insa, in mod cert, a politicienilor. Ei au facut legile pe care, atunci cand au interes, se prefac ca nu le mai inteleg. Ei au cultivat ambiguitatile si incoerentele. O demonstreaza, cu prisosinta, recentul scandal al autorizarii inceperii urmaririi penale impotriva unor demnitari - devenit un nou pretext de paruiala in razboiul fara sfarsit dintre Cotroceni si Palatul Victoria. Prilej de acuzatii reciproce si de procese de intentie.
Asistam, de fapt, la o batalie de imagine. Actul de justitie este ultimul lucru care ii preocupa pe protagonistii din cele doua tabere. Altfel, ar fi fost imposibil sa nu sesizeze radacina problemei. Viciul originar. Acesta nu este legat de o anumita interpretare a procedurii, ci de insasi aberatia conditionarii urmaririi penale de un aviz politic. Daca legea este aceeasi pentru toti, demnitarii (fosti sau actuali) nu ar trebui sa aiba dreptul la trasee ocolite si la protectii suplimentare. Eventualele abuzuri ale procurorilor ar trebui descurajate prin sanctiuni drastice aplicate celor care gresesc in mod repetat. Indiferent daca "victima" lor a fost un ministru sau un neica nimeni. Nici un politician - fie el ministrul Justitiei sau presedintele Romaniei - nu are caderea sa se pronunte cu privire la oportunitatea unui dosar penal. A spus-o si Traian Basescu, acuzandu-l pe Teodor Melescanu ca isi depaseste atributiile cerand sa vada documentatia anchetelor preliminare. Si are dreptate. Atata doar ca, in aceeasi logica, nici el nu ar fi trebuit sa aiba acces la informatiile respective. Si totusi a avut. O confirma un comunicat oficial al Parchetului. Dar si circul coletelor sigilate, plimbate la Palatul Victoria si inapoi la Cotroceni. Cica dosarele erau pentru defuncta Comisie prezidentiala. Pai de ce, adica, aveau dreptul consilierii presedintelui, alesi pe afinitati politice si simpatii subiective, sa-si bage nasul in bucataria unor anchete penale? Slava Domnului ca a fost desfiintata aceasta aberanta instanta paralela. Din pacate, insa, nimeni nu cere renuntarea completa la avizul Cotrocenilor. Desi, in lipsa accesului la dosare, acesta devine o simpla formalitate golita de sens. Un exercitiu birocratic fara noima.
Cercetarea unor infractiuni presupune responsabilitatea juridica, nu politica. O responsabilitate care trebuie asumata, pana la ultimele consecinte, numai de oamenii legii.