Ion Bogdan LEFTER 

Oprea i-a transmis pe 11 ianuarie lui Tismaneanu o scrisoare deschisa in replica la un interviu in care Guvernul era acuzat ca "adopta masuri de tip peronist in loc sa aplice recomandarile din raportul de condamnare a comunismului". Dimpotriva, sustine Oprea, IICCR, aflat in subordinea Executivului, are o activitate bogata, in schimb "Comisia Consultativa, pe care cu onoare o prezidati, cat si presedintele Romaniei, caruia ii sunt adresate aceste recomandari, nu au intreprins nimic pentru o condamnare reala si nu doar formala a regimului comunist din Romania". Nu e o polemica personala, intre colegi (ambii - cercetatori ai istoriei comunismului, drept care logic ar fi fost ca Tismaneanu sa sustina actiunea stiintifica a IICCR si nu pe cea propagandistica a CPADCR; insa probabil ca-l vor fi influentat amicii din cercul intelectual "cotrocenist"). Mica scanteie anunta confruntarea de mai mari proportii dintre cele doua formule politice: cea improvizata si electoralista, interesata doar de profitul de imagine, a presedintelui Traian Basescu; si cea sistematica si pragmatica a Guvernului, respectiv a premierului Calin Popescu Tariceanu, respectiv a liberalilor, care sustin cercetarea stiintifica si rezolvarea practica a nedreptatilor lasate in urma de vechiul regim. Din pacate, atitudinea rationala, fondata pe intentii serioase, pierde de obicei in fata discursului radical, maximalist, demagogic. Liberalii au - insa - o sansa de a para: ducerea pana la capat chiar a actiunii practice. Rezultatele concrete ale IICCR si consecintele lor politice si juridice ar demonstra prin contrast ca de partea cealalta nu e decat demagogia vorbelor. Iata un exemplu: proiectul de casare a sentintelor politice pronuntate de instantele comuniste. Cu asistenta IICCR si a AFDPR, Guvernul a adoptat in noiembrie un proiect de lege in acest sens. Documentul a fost transmis Parlamentului, unde... zace. O varianta a fost propusa de catre cercetatoarea budapestana Andrea Varga (stabilita de cativa ani in Bucuresti), initiatoare si a unui proiect de constientizare a fenomenului de raliere a romanilor la Revolutia maghiara din 1956. Ecourile au fost atunci considerabile, in multe locuri din tara, iar represiunea a constat in arestari masive, exmatriculari de studenti, interogatorii, interdictii de drepturi si 24 de executii. Pe baza informatiilor din arhive, Andrea Varga a organizat o expozitie de evocare, "Printre randuri", itinerata prin zece orase, ajunsa si in Bucuresti (in foaierul Salii Amfiteatru a Teatrului National, deschisa pana sambata). Si a publicat doua culegeri de documente revelatoare, sub forma unor ziare care sa dea impresia ca au fost tiparite chiar in expozitia gandita ca o tipografie de epoca, instalata pe stelaje metalice cu aer concentrationar. Proiectul de lege "alternativ" al Andreei Varga, care propune reabilitarea fara restrictii a victimelor, e si el multiplicat si pus la dispozitia publicului. In contextul alegerilor din 2008, adoptarea unor asemenea masuri reparatorii, cu efecte in justitie si in viata concreta a supravietuitorilor, ar deveni un puternic argument electoral, in sensul bun al cuvantului; sau un contra-argument la electoralism...