Bedros HORASANGIAN 

Asistam nu doar la o crancena lupta intre doi lideri politici, lideri de partide, dar si cu inalte atributii in stat - cele mai... individuale, daca nu punem la socoteala contributia colectiva a Parlamentului - dar si la o meschina galceava intre doua personalitati importante de pe esichierul politic. Nu este nici un secret ca Presedintele si Primul-ministru nu se mai agreeaza, dar statutul lor oficial le impune o anume pozitionare vizavi de simpatia sau antipatia dintre ei. Excesiva bagaciosenie a Presedintelui in toate cele, oricat de autoproclamat "jucator" (Hi!Hi!Hi!") s-ar considera a dat - si da - destule batai de cap - nu doar politice - vietii romanesti, incat se poate considera, deja, ca beneficiile contabilizate sunt mult mai putine decat pierderile. Se poate spune, simplu, "Destul!", hai sa gasim solutii de compromis. Ca sa mearga, cum necum caruta, autovehiculele neamului. Cu sau fara taxa de inmatriculare, cu sau fara Dna Norica Nicolai la carma Ministerului Justitiei. Recenta galceava, deja de prost gust si cu iz ranced de mahala, lasa o proasta impresie, atat in exterior, cat si in interiorul tarii. Dar cum sa te mai compromiti, cand acest fapt nu mai inseamna nimic, cum sa-ti mai fie rusine de ceva, cand nerusinea se asimileaza smecheriei lucrative, iar binele sau raul sunt puse pe acelasi talger al indiferentei resemnate. Protagonistii acestor ultime convulsii sunt iesiti din aceeasi manta utecisto-comunista a vechiului regim, chiar daca au fost rafistolate sub voalul noilor denumiri ale partidelor itite dupa 1989. Ce au coagulat toate speciile de primare si protozoare, activisti si utecisti, securisti si delatori, functionari odiosi sau onesti ai aceluiasi mecanism al terorii de pana in decembrie 1989. Este adevarat: am trait impreuna, laolalta, amestecandu-ne si inmocirlandu-ne reciproc, cu diferite grade de asumare a responsabilitatilor. Vinovatiilor. Ar fi regretabil sa-i punem alaturi pe Goma si Plesita, chiar daca au trait aceleasi decenii. Dar acolo am ajuns: Paul Goma este un proscris in tara Romanesca, generalul Plesita isi papa in tihna pensia "babana", in timp ce doua distinse doamne puiate din vechiul regim comunist sunt date prin stamba actualitatii capitaliste. Spre amuzamentul galeriei si amaraciunea celor care, totusi, nu vor sa mai inghita pe nemestecate un asemenea spectacol. Respingerea candidaturii Dnei Norica este tot atat de neimportanta ca si acceptarea ministeriatului controversat al Dnei Monica. Dincolo de partizanatul prezidential si gargariseala cu separarea puterilor in stat. Sa i se spuna asta lui Mutu - chiar si Adrian, cine are parte, parte-si face. Efortul fatis al presedintelui de a-si impinge armata de (bo)boci fideli cu care s-a inconjurat si vrea sa conduca Romania in urmatoarele decenii este prea vizibil, ca sa nu devina si jenant. Oportunismul si cinismul isi dau mana cu fripturismul, asa ca vodevilul capatuielii permite orice. Prin orice mijloace. Liberalismul s-a pierdut pe mana fripturismului. "Atat am avut de spus pentru astazi", termina Stalin sedintele de "Politbiro". Mare lucru de comentat nu mai ramane. Daca Dl Tariceanu ar avea destul fler si curaj politic ar renunta la Dna Nicolai, nu pentru ca ar pierde batalia ambitiilor cu Dl Basescu, ci pentru ca democratia romaneasca, inclusiv ce a mai ramas din liberalism, ar avea de castigat. Nu ne facem insa mari iluzii. Ba chiar deloc.