Vadim Tudor si-a lansat o carte de aforisme, la finele anului trecut, si s-a prezentat asistentei ca om de cultura: are patru corpuri de biblioteca in casa, zicea el, si o colectie de scrisori olografe ale unor mari personalitati ale istoriei, achizitionate din economiile sale modeste. "Eu citesc enciclopedii", mai zicea. Daca as sta la Jilava o vreme, si eu as putea trece drept om de cultura. Vadim a trecut de la constiinta ca ar fi un jurnalist si un poet la aceea ca apartine rangului oamenilor de cultura stand printre parlamentari. Ma rog... fiecare cu puscaria lui... Om de cultura? Adica cineva din rangul unor Dimitrie Cantemir, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Lucian Blaga? Asta sa fie, oare, Vadim Tudor? Nici Mihail Sadoveanu, pe care il elogia, acolo, la libraria ce-i poarta numele, nu si-a spus vreodata om de cultura, nu a indraznit sa-si aroge acest titlu. Scriitor, asa isi zicea. Om de cultura n-ai cum sa fii doar daca-i stii pe ceilalti oameni de cultura, putand, eventual, sa-i citezi. Om de cultura devii daca reusesti sa lasi urme adanci si importante in cateva domenii, fiind, asadar, creator in mai mult de un singur domeniu al culturii. In ce domenii s-a dovedit Vadim creator? In poezie? Dar acolo e doar un epigon al unor stiluri vechi, unele clasice, iar nu creator, de multe ori nici nu bate mai sus de cronica rimata asupra unor fapte diverse. In pamflet? Poate ca da. Aici a reusit cate ceva memorabil. Dar el zice ca e sociolog al religiilor, cu doctorat in regula. Unde sunt studiile sale in acest domeniu? De cate ori au fost citate in publicatiile de specialitate? Poate are contributii de istoria ideilor politice? As. N-are. N-are decat articole de propaganda. Si atunci? De ce se pacaleste, oare, Vadim pe sine? De ce se incanta ca-i poate pacali pe parlamentari? Paranoia? Impostura cinica? Boala intelectuala? Toate la un loc si inca ceva: e o boala a smecheriei noastre balcanoide sa ne dam mai mari decat suntem, comparandu-ne mereu doar cu cei care sunt chiar mai mici decat sunt. A reusit sa transforme o revista intr-un partid. Bravo! Dar asta nu transforma pe nimeni in om de cultura. Iar daca stii cate carti a publicat Nicolae Iorga, nu rezulta ca ai devenit egalul lui. Vadim a inceput ucenicia in literatura si jurnalism langa un alt scriitor-jurnalist care citea enciclopedii si care credea ca o carte e cu atat mai importanta cu cat e mai greu de gasit, ca sa poata epata ca o are, Eugen Barbu. Diferenta e ca Barbu, patronul de suflet si de caracter al lui Vadim, nu si-a lasat lanturile paranoiei atat de libere, incat sa creada despre sine ca ar fi mai mult decat un scriitor-jurnalist. De pilda, nu se credea ideolog, desi practica o patetica convingere intima ca evreii sapa la temelia lumii chiar aici, in centrul ei, in Romania. Daca l-ar fi auzit pe Barbu dandu-se om de cultura, Vadim ar fi avut, poate, o sansa in plus: n-ar mai fi repetat in orgoliul lui o aceeasi eroare-oroare. Din pacate, alta consolare lui Vadim nu i-a mai ramas. Sa-l lasam sa se creada om de cultura, daca tot a fost politician de frunte intr-o epoca mai nemernica decat aceea cand era doar catel de presa ceausista. Cum sa se suporte el pe sine ca politician care n-a putut opri nici o nemernicie in tara? Da, omul de cultura citeste enciclopedii cand tara se prapadeste... O baba nepieptanata, acolo, si ea, la frizeria de Apoi.

Ion BUDUCA