Roxana IORDACHE 

Un agitat penibil pentru un sef de stat. Preocupat de cu totul altceva decat interesele tarii. De aceea, Traian Basescu trebuie ignorat. Anii 2008 si 2009 sunt electorali. Ei constituie, totodata, examenul de maturitate al Romaniei euro-atlantice. Examen mai ales intern, pentru ca tot ceea ce trebuie sa realizam este necesar in primul rand pentru noi si abia implicit ca demonstratie de calificare internationala. Sunt multe lucruri importante de facut si avem potentialul sa le realizam. Cu necesara conditie a unui exemplu din partea guvernantilor. Este Guvernul liberal capabil sa dea exemplul necesar de responsabilitate performanta pentru Romania? Totul depinde de intelepciunea premierului Calin Popescu Tariceanu. Premierul Tariceanu are o tara de guvernat. Presedintele Basescu are un mandat de terminat si il vizeaza pe al doilea. Premierul are un partid istoric de onorat prin performanta guvernamentala. Presedintele are un partid prezidential artificial de propulsat la putere. Premierul are un echilibru politic de administrat. Presedintele are un program demolator si dezaxat. Diferenta dintre premier si presedinte este fundamentala. Ea tine de caracter, de obiective si de mijloacele folosite in atingerea lor. Presedintele Basescu nu ne mai poate oferi nici o surpriza. Singura, imposibila, ar fi demisia in favoarea revenirii Regelui Mihai I pe tronul tarii, ca prima si fundamentala consecinta a condamnarii comunismului ilegitim si criminal. Este unica modalitate prin care presedintele Basescu ar intra demn in istorie si ar face un bine epocal Romaniei. Din pacate, e previzibil ca nu are aceasta capacitate. Are cu totul alte obiective. Paralele cu interesele nationale. Interesele tarii inseamna acum o guvernare performanta si organizarea unui summit NATO de importanta, poate, capitala pentru securitatea si pacea lumii libere in urmatorii cincizeci de ani. Evenimentul va avea loc peste mai putin de trei luni. Seful NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a venit in vizita la Bucuresti pentru a evalua stadiul pregatirii. Dar nu ca un inspector, asa cum suntem obisnuiti prin mentalitatea paternalist-totalitara. Ci ca un aliat care vine in tara gazda a organizarii summitului Aliatilor Lumii Libere. Si ce a gasit? Romanian psycho. In loc de un sef de stat responsabil, un presedinte agitat, obsedat sa destabilizeze guvernul si sa-l blocheze pe premier. In loc de un sef al Executivului axat pe actul guvernarii si preocupat de organizarea summitului NATO, un premier pus in situatia sa piarda timpul cu o disputa absurda, prin refuzul presedintelui tarii de a-si indeplini atributia constitutionala privind numirea unui ministru desemnat de premier. Cand se mai intampla, premierul poate recurge direct la Curtea Constitutionala. Fara pierdere de vreme cu presedintele Basescu. Refuzul de a o numi pe Norica Nicolai la Justitie e doar un pretext de scandal prezidential si un precedent menit sa-l descurajeze pe premier in remanierea ulterioara, necesara ca sa consolideze Guvernul si actul guvernarii. Premierul poate face agenda publica, pe cand presedintele face agitatie. Premierul poate face istorie, pe cand presedintele face scandal. Premierul Tariceanu are de ales: intra in jocul presedintelui Basescu si infunda Romania in stagnare sau isi vede de guvernare si il infunda pe presedinte in uitare.